Caravana a plecat demult!

Ceea ce s-a negociat la Bayerischer Hof, între 13-15 februarie, cu prilejiul celei de a 62-a Conferinţe de Securitate de la Munchen nu ar fi fost, în opinia unor analişti decât înmormântarea unei ordini mondiale, care garantase Europei prosperitate şi securitate timp de decenii. Dacă în noua ordine mondială, China, SUA şi chiar Rusia intră semeţ, Europa pare un spectator nemulţumit care nu înţelege că, deja, caravana a plecat. În discursul său principal, cancelarul Friedrich Merz a articulat ceea ce mulţi bănuiau, dar nimeni nu voia să audă: vechea ordine internaţională nu mai există. Dacă, momentan, China este văzută ca strategul răbdător, SUA –pe mandatul Donald Trump- sunt un actor nerăbdător de afaceri. Mesajul lui Marco Rubio, pe cât de simplu pe atât de sugestiv: America mai întâi, restul se negociază. Pentru Europa tot ce se întâmplă reprezintă o schimbare fundamentală de paradigmă. Parteneriatul transatlantic, pe care se baza arhitectura de securitate europeană din 1945 a devenit o relaţie de afaceri. Moscova lui Putin –care a călcat în picioare dreptul internaţional- şi-a învăţat lecţia din criza din Ucraina, dar nu cum spera Occidentul. Caută şi a găsit legături cu ţările sudului global, care se vor co-creatoare. Pentru Europa, diagnosticul e clar, tratamentul complicat. Îi lipseşte o cultură strategică comună. Reflexele naţionale – grandoarea franceză, fixarea germană asupra exporturilor, anxietăţile legate de securitate eclipsează orice strategie. Autonomia strategică, îndelung discutată, rămâne o retorică fără substanţă practică. Conferinţa de Securitate de la Munchen a ridicat întrebări pe care Europa nu le poate ignora. Noua ordine mondială nu aşteaptă ca Europa să se redescopere. „Politico” opinează că recenta Conferinţă de Securitate de la Munchen i-a forţat pe europeni să admită că relaţia cu Washingtonul este precară. S-au şi dat nişte premii pentru cele mai memorabile momente, dar nu ştim cât de relevantă este menţionarea lor. Astfel în plin weekend de ianuarie, ca să dăm un exemplu, preşedintele Conferinţei de Securitate de la Munchen, Wolfgang Ischinger şi-a început discursul purtând ochelari de soare, un omagiu privat adus preşedintelui francez Macron, care a stârnit zâmbete maliţioase la Forumul Economic Mondial de luna trecută. Senatorul american Lindsey Graham „pentru cel mai colorat limbaj”, a fost… evidenţiat, ca şi principalul diplomat al UE, Kaja Kallas pentru cea mai proastă „faţă de poker”, pentru că nu s-a putut stăpâni când ambasadorul SUA la ONU, Mike Waltz, a reafirmat că Washingtonul a pus capăt mai multor războaie. Giorgia Meloni n-a fost prezentă fiindcă avea antamat un turneu diplomatic în Africa, dar a spus că oricum nu era de acord cu ceea ce declarase Friedrich Merz. Marco Rubio, prin tonul conciliant, a fost ovaţionat în picioare. Şi ca un semn la cât de proastă a devenit relaţia transatlantică Ursula von der Leyen a spus că este foarte liniştită de discursul lui Rubio, numindu-l bun prieten şi aliat puternic.