În România, conform statisticilor Ministerului Sănătăţii, aproximativ 5.000 de copii suferă de cancer, 400 noi cazuri fiind diagnosticate în fiecare an. Afecţiunile oncologice sunt a doua cauză de deces în ţara noastră, pentru intervalul de vârstă 4-15 ani.
Leucemiile şi tumorile cerebrale sunt cele mai frecvente. Şcolarii reprezintă grupa de vârsta cu cele mai multe cazuri şi băieţii sunt mai frecvent afectaţi decât fetele la grupa de vârstă 1-14 ani. La nivel mondial, anual sunt diagnosticaţi cu cancer 250.000 de copii, din care mor 90.000, ceea ce face din cancer numărul unu la nivel mondial între bolile netransmisibile, drept cauză de deces la copii.
Cifra deceselor este foarte mare dacă luăm în considerare că specialiştii afirmă că 70% din cancerele la copii sunt curabile. Desigur că există mari diferenţe între numărul supravieţuitorilor din ţările dezvoltate şi cel al supravieţuitorilor din ţările aflate în curs de dezvoltare.
Cauzele reale ale apariţiei cancerului la vârste fragede nu se cunosc
Printre semnele şi simptomele care pot fi întâlnite la debutul unei afecţiuni oncologice, în cazul copiilor, se numără cefaleea, de intensitate progresivă, calmată iniţial de vărsături, asociată sau nu cu semne neurologice (mers nesigur, strabism, pareze) care poate anunţa o tumoră cerebrală; adenomegalia (creşterea de volum a ganglionilor limfatici) cu localizări diferite (laterocervical, axilar, supraclavicular) poate fi prezentă în leucemii, limfoame.
Durerile osoase localizate pot însoţi sau nu o tumoră osoasă malignă. Acestea apar mai ales la adolescenţi, în perioada de creştere accelerată; creşterea de volum a abdomenului printr-o formaţiune tumorală se întâlneşte în tumorile renale, neuroblastoame abdominale; hepatosplenomegalia poate anunţa o boală malignă (leucemie, limfom, hepatoblastom); asocierea de febră cu sindrom hemoragic şi paloare marcată este sugestivă pentru o leucemie acută.
Apariţia unei formaţiuni tumorale vizibile sau palpabile trebuie să ridice suspiciunea unei tumori maligne. În toate cazurile, investigarea chirurgicală şi examenul anatomo-patologic precizează diagnosticul. Semnalând medicului cât mai repede orice semn sau simptom suspect, părinţii pot contribui la stabilirea unui diagnostic în faze precoce de boală, în care se poate obţine vindecarea.
Cauzele reale ale apariţiei cancerului la vârste fragede nu se cunosc, însă specialiştii sunt de părere ca responsabile, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, sunt anumite modificări genetice, moştenite sau dobândite, care determină o predispoziţie. Cea mai eficientă armă în lupta împotriva cancerului este diagnosticarea într-un stadiu curabil.
În ultimii 30 de ani succesele terapeutice au fost uriaşe
Rata de supravieţuire a copiilor bolnavi de cancer este foarte ridicată în ţările cu sistem medical modern (aproximativ 75 – 80% din pacienţii care primesc tratament de specialitate se vindecă). În cazul leucemiei acute limfoblastice, de exemplu, rata de supravieţuire la cinci ani după tratament este de aproximativ 85%.
Factorii de mediu nu influenţează direct apariţia cancerului la copii, deoarece expunerea copilului la aceşti factori nu a fost de durată. Până în prezent nu s-a demonstrat că vreun tip de aliment ar putea determina apariţia cancerului la copii.
În ultimii 30 de ani succesele terapeutice au fost uriaşe. Dacă în anii ’70 rata de supravieţuire în bolile oncologice la copii se situa în jurul valorii de 50%, dupa anii ’90 procentul se ridică la aproximativ 80%. Mai mult, dacă sunt analizate aceste cifre de supravieţuire în funcţie de patologie, în unele boli cifrele depăşesc 90%, ajungând uneori la 95 şi chiar 98%. În plus, studiile şi cercetarile clinice care sunt în derulare estimează ca în anii 2030, în patru din cancerele copilului, tumori solide: tumoră renală, neuroblastom, şi cele două tipuri de cancer osos, procesul de vindecare va ajunge la 100%.