Ziua de 22 ianuarie 2009 a căzut, potrivit calendarului, într-o joi. La Prefectura Dolj urma să fie instalat un nou reprezentant al Guvernului, Florin Stancu, despre care se şi vorbea, în urma convenirii alianţei politice cunoscute, încât se aştepta doar Hotărârea de Guvern, care va fi emisă 7 zile mai târziu, adică pe 29 ianuarie. Prefectul în exerciţiu, Silviu Dumitru şi locotenentul său fidel, Eugen Marinescu, director al Direcţiei Verificării Legalităţii Actelor din cadrul Prefecturii Dolj mai aveau însă “treabă” asiduă. Care niciodată, când e vorba de “problemele oamenilor”, nu se termină. Dar care erau problemele arzătoare? Semnarea unor titluri de proprietate, “la snop”, pe picior de plecare, în conformitate cu Hotărârea nr. 1300/15 septembrie 2008 a Comisiei Judeţene Dolj de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care atribuise Comisiei locale Gherceşti, la solicitarea acesteia – validându-se 38 de poziţii din anexa nr. 29 – suprafaţa de 390,49 hectare. Identificată ca fiind în incinta SCDA Şimnic. Nu mai puţin de 27 de TDP-uri s-au semnat în ziua de 22 ianuarie 2009. Ceva fără precedent. Un abuz incredibil în formă continuată. Istovitoare zi. Dar trebuia dat bătaie, fiindcă, nu-i aşa, sfârşitul încununează opera.
Nici un temei de legalitate
Prin sentinţa civilă nr. 18458/27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova, instanţa concluziona că hotărârea contestată (nr. 1300/15 septembrie 2008) nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, care stabilesc competenţa exclusivă a Guvernului de a dispune trecerea din domeniul public în cel privat al unităţii administrative a terenului administrat de staţiunea petentă şi nici pe cele ale art. 10, alin. 8 din HG 890/2005, în sensul constatării trecerii suprafeţelor, fără delimitarea celor indispensabile cercetării. Ca urmare, instanţa admitea plângerea precizată, cererea de intervenţie principală şi cererea de intervenţie accesorie în interesul petentei, respingând cererea de intervenţie accesorie în interesul intimatei, Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, anulând parţial hotărârea. Mai clar: instanţa a anulat parţial hotărârea nr. 1300/15 septembrie 2008 emisă de intimata Comisie Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, sub aspectul constatării trecerii din domeniul public al statului în domeniul privat al localităţii a suprafeţei de 390,49 hectare, aflată în administrarea petentei şi a parcurgerii etapelor prevăzute de art. 10 din HG 820/2005 modificată prin HG 1832/2005. Ca aspect juridic de luat în seamă, sentinţa civilă menţionată se va regăsi întrutotul, de-a dreptul organic, în Decizia nr. 23/17 octombrie 2011 a ÎCCJ, mai exact a completului competent să judece recursul în interesul legii.
La data de 22 ianuarie 2009, Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se găsea, aşadar, sub incidenţa sentinţei civile nr. 18458/27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova. Clară ca lumina zilei. Cu drept de recurs, e adevărat.
“Clienţii” intră în febrilitate
Ei, Justiţia! Silviu Dumitru şi Eugen Marinescu, ambii funcţionari publici în Prefectura Dolj, primul chiar “înalt funcţionar public”, nu mai aveau timp de pierdut. Printre cei mângâiaţi pe creştet, un “oarecare” Nicolae Băcănaru din Târgu Jiu, str. Victoriei, Bl. 5, Ap. 15, pe numele căruia se emite titlul de proprietate nr. 12614/22 ianuarie 2009, (autor Popescu C. Dumitru) pentru suprafaţa de 50 de hectare. Tot pe 22 ianurie 2009 se emite şi titlul de proprietate nr. 12616 pentru suprafaţa de 39,40 hectare, în favoarea lui Bărăgan Mihail Emil, decedat la 12 octombrie 2005, Nicolae Băcănaru dobândind drepturile succesorale de la Alexandra Mărioara, moştenitoarea unică a lui Bărăgan Mihail Emil. Cum ajunge Nicolae Băcănaru, un profesor de sport, amestecat în tot felul de afaceri imobiliare, “un privilegiat”, în anturajul fostului prefect Silviu Dumitru şi a lui Eugen Marinescu, nu e deloc un mister. Numai lume bună îi acompania. În luna decembrie 2011 de pildă, participând la nu ştiu ce paraghelie pe strada “Câmpia Islaz”, Marinescu, însoţit de tovarăşul său Marian Târziu, la Gină Piţurcă, fratele selecţionerului echipei reprezentantive de fotbal, readucea în atenţie că şi aceştia râvniseră, nu demult, terenuri administrate de SCDA Şimnic, da’ nu se mai pune. Se pune, în schimb, altceva: TDP-urile nr. 12614 şi 12616, ambele din 22 ianuarie 2009, sunt semnate de Silviu Dumitru şi subprefectul… Eugen Marinescu (vezi facsimil). Putea Eugen Marinescu să substituie semnătura subprefectului de Dolj? Ba bine că nu! Cine să-l împiedice? De altfel, nimeni nu ştie dacă mai există stenogramele lucrărilor Comisiei judeţene Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Un an mai târziu…
La sentinţa civilă nr. 18458/27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova, Comisia judeţeană Dolj de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia locală Gherceşti de aplicare a legilor de fond funciar au făcut recurs, solicitând şi strămutarea cauzei. Care va ajunge la Tribunalul Sibiu. Pe baricada intereselor Prefecturii Dolj, consilierul juridic Ciurlin Paulon, competenţa în materie funciară a instituţiei. La 18 martie 2010, prin Decizia civilă nr. 205, Tribunalul Sibiu respingea recursurile declarate de pârâtele Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia locală Gherceşti, judeţul Dolj şi intervenienta Autoritate Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 18458 din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Craiova, pe care o menţinea. Decizia era irevocabilă. În ce temei juridic fuseseră emise grăbit şi nelegal -–cum atestă şi sentinţa civilă nr. 9727/30 mai 2011 a Judecătoriei Craiova de anulare a TDP 12616 din 22 ianurie 2009 – atunci titlurile de proprietate semnate “milităreşte” şi de OCPI Dolj? “Săgeata” cui era Nicolae Băcănaru? Toată povestea aceasta, de-a dreptul siderantă, fusese orchestrată, cu abilitate, şi la “săgeţi” ne referim, în sediul instituţiei Prefectului judeţului Dolj unde funcţionari publici, dintre care unul “înalt”, se chinuiau până la istovire să schilodească legea şi sentinţele instanţelor de judecată. Băieţii deştepţi, după ce lucraseră în grup organizat şi eficient, aveau să cunoască într-o zi şi deprimarea. Nu cea definitivă.
În loc de concluzii
Ce-a făcut Eugen Marinescu în funcţia de Director al Direcţiei de Verificare a Legalităţii Actelor, ca membru al Comisiei judeţene, este treaba organelor abilitate ale statului. Semnale au fost destule. Să semnezi titluri de proprietate în locul subprefectului, în desconsiderarea unei sentinţe judecătoreşti, care atesta temeinic că o hotărâre a Comisiei judeţene Dolj de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu era validă, parţial fiind anulată, adică suprafeţele de teren în discuţie nu erau dezafectate, derobate de sarcină, este greu de calificat. În fine, Decizia nr. 23/17 octombrie 2011 a ÎCCJ, aparţinând completului competent să judece recursul în interesul legii, invocând principiul ierarhiei actelor juridice, menţionează expres şi imperativ că o Comisie judeţeană, ca autoritate administrativă, nu se pote substitui puterii executive în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998, de competenţa exclusivă a Guvernului. Nici una din legile fondului funciar nu cuprinde o dispoziţie derogatorie ci, dimpotrivă, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 prevede posibilitatea suplimentării cu suprafeţe care sunt scoase din domeniul public al statului, în condiţiile Legii nr. 213/1998. Sintagma “condiţiile legii”, din cuprinsul Legii nr. 1/2000, trebuie înţeleasă în sensul trimiterii la condiţiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea pargcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin Hotărârea Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condiţiile art. 9 şi 12 din Legea nr. 1/2000. Ceea ce înseamnă că întreaga manoperă a Comisiei judeţene Dolj de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor devenea “apă de ploaie”, după ce toate, fără excepţie, hotărârile menţionatei Comisii căzuseră ca popicele în instanţele de judecată, din Craiova şi alte locuri din ţară, pe unde se strămutaseră cauzele, după acelaşi patent. Următoarea etapă a constituit-o anularea titlurilor de proprietate, abuziv eliberate. Protagoniştii menţionaţi şi “săgeţile” din lumea interlopă, pentru tot felul de revendicări au stabilit un destin interesant pentru “Cuvântul Libertăţii”. Totul la un nivel foarte jos. Şi pînă laceea ce a urmat, mare nu a mai fost distanţa. La ce ne referim? La ceea ce va urma.
Nea Mircea, da publicitatii intreaga lista cu persoanele trecute acolo! Si , nu luipsit de importanta ar fi sa depistezi pe cele trecute si apoi , pe langa ce stii si matale , vandute ca drepturi succesorale , atat fiului fostului Prefect – in acelasi timp – sotul unei magistrat de la Judecatoria craiova , dar si cuscrului aceluiasi subprefect – Salapa !!!Publica componenta listei , ca sa mai putem oferi detalii !
sper ca ziarul Cuvantul Libertatii sa scoata la iveala si alte fapte penale savrsite de cei doi si nu numai.Mergand pe firul logic al lucrurilor o sa iasa la iveala o intreaga retea infractionala, in care sunt implicate multe nume celebre.
Comments are closed.