Camera Comunelor urma să respingă, aseară, după ora 21 (la Bucureşti) acordul privind ieşirea Regatului Unit din UE, negociat timp de 17 luni, de echipele Theresey May şi Michel Barnier. Rezultatul: un proiect de tratat internaţional de 585 pagini, trei protocoale (Irlanda de Nord, Cipru şi Gibraltar) şi mai multe anexe. Votul considerat ca fiind cel mai important, pentru Regatul Unit, după cel de-al doilea război mondial, amânat în luna decembrie, nu se anunţat deloc favorabil, impasul pe Brexit prefigurându-se ca total. Dacă deputaţii ar fi votat pentru Brexit – devenit efectiv din 29 martie a.c. –, Londra şi Bruxelles-ul puteau discuta viitorul relaţiilor comerciale, după o perioadă de tranziţie prevăzută a dura până la finele anului 2020. Dacă acordul va fi votat, declara Theresa May pentru BBC, „noi ne vom găsi pe un teren necunoscut”. Ambianţa febrilă în 10 Downing Street era alimentată şi de un presupus complot al deputaţilor destinat a priva guvernul de dreptul de a fixa ordinea de zi a Parlamentului, după luarea directă a controlului pe Brexit. Luni, 14 ianuarie a.c., într-o ultimă încercare, aproape disperată, premierul Theresa May s-a deplasat într-un oraş, Stoke on Trent, în care s-a votat 69,4% în favoarea Brexit în 2016. „Acordul nu este perfect, şi, da, este un compromis. Dar în viitoarele cărţi de istorie, tinerii vor privi decizia Camerei Comunelor şi se vor întreba: de ce nu ne-am ţinut promisiunea, de ce nu am respectat votul ţării de a părăsi UE”, a spus Theresa May. Nu de ieri, ci de mai multă vreme, se avansase scenariul – ca probabil – al prezentării de către Theresa May, al unui „plan B”, până la 21 ianuarie a.c. Luni, doamna May a asigurat că nu are intenţia unei amânări a Brexit şi nici a demisiei, în caz de respingere a acordului. Exclusivă nu era nici renunţarea părăsirii UE, dacă acordul negociat nu era adoptat de Parlament. Evocându-se ipoteza ieşirii din UE fără acord (no deal), Theresa May a prevenit că această situaţei ar antrena „importante perturbări pe termen scurt” şi cel mai logic mod de evitare al unui asemenea risc nu era altul decât „votul în favoarea acordului”. Din păcate, pentru unii, şi din fericire, pentru alţii, raportul de forţe era favorabil respingerii acordului: 100 de deputaţi conservatori, din 317, şi lângă aceştia 10 deputaţi conservatori din Irlanda de Nord, erau „daţi” a se alătura celor 256 de laburişti, care anunţaseră un vot „contra”. Cu aproape 350 de voturi din 650 (55% din sufragii) împotrivă, se vorbea de o respingere certă şi adoptarea „planului B”. Urmat însă de posibilitatea demisiei, printr-o moţiune de cenzură. Aşadar, sintetizând, tensiunea era maximă, înaintea unui vot crucial, în care pierderile se doreau cât mai limitate. Cu 9 şanse din 10, de a fi respins, potrivit „bookmaker-ilor”, şi 77% probabilitate ca Theresa May să părăsească 10 Dowining Street în cursul anului, serviciul de pariuri politice, mizând pe consultarea experţilor, enumera între succesori, ca premieri interimari, pe Jeremy Corbyn (20%), Boris Johnson (16,7%), David Lidington, actualul număr doi al guvernului (14,3%) şi Sajid Javid, actualul ministru de Interne (12,5%). Neclară situaţie, cu implicaţii majore la nivelul Uniunii Europene, într-un moment în care preşedinţia Consiliului UE este deţinută de România şi are de gestionat atâtea dosare grele. Părăsirea fără acord ar fi un dezastru pentru toate părţile implicate, atât pentru cetăţenii britanici, cât şi pentru cetăţenii europeni, au opinat pe reţelele de socializare, preşedintele grupului socialist şi democrat (S&D) din Parlamentul European. Întrucât o prelungire a disucţiilor după 29 martie ar mai fi posibilă, dar nu după 30 iunie, când se constituie un nou Parlament European.
