În vremurile actuale, când viaţa, cel mai de preţ dar, este preţuită după bunul plac al unora, la Maglavit, un bătrân a prins, astăzi, cel de-al o sutălea an de existenţă. La o vârstă presărată cu de toate, Vasile Tortolea ne-a dat o lecţie de demnitate. Veteran de război, reuşind să scape cu viaţa dintr-o încercuire, ce-i putea fi fatală, acesta nu şi-a pierdut încrederea deplină în Dumnezeu, ba chiar, coerenţa sa în exprimare ne aminteşte de toţi atâţia români care ne-au înnobilat prin puterea lor de sacrificiu, uneori, suprem.
Născut la 16 ianuarie 1916, Vasile Tortolea, cel mai vârstnic locuitor din Maglavit împlineşte, azi, 100 de ani. Destinul său a început tragic, tatăl decedând în luptele din Primul Război Mondial. Ceea ce a urmat în viaţa lui nea Vasile, cum îi spun vecinii, poate deveni subiect de film. Dar, înainte de a intra în amănunte să precizăm că l-am găsit, în tăcere, pe marginea patului său, dintr-o cameră plină de istorie. Foarte aproape de o sobă cu plită, în care jarul mocnea încălzind aerul etern, bătrânul cuprindea cu privirea pe cei din jur. În ochii săi se citea mulţumirea că, acum, la ceas aniversar, familia, primarul şi vecinii găsesc răgazul necesar să-i ofere o clipă de preţuire. „Am fost în al Doilea Război Mondial, am trecut Cotul Donului şi am primit, atunci, foc de la inamic. Am pus mâna pe mitralieră şi curgeau gloanţele pe mine ca o ploaie. Tot atunci mi-a intrat un cartuş prin umăr şi a ieşit printr-o parte a gâtului. M-am dus la primul post de ajutor medical. Era acolo Puiu lu Fântână, tot din Maglavit. M-a pansat şi m-a trimis la cort. Aici, la cort, i-am găsit pe Florea lu Marinaş şi pe Petrache Fântână (n.red. – fost primar al Maglavitului”, ne-a explicat cu lux de amănunte Vasile Tortolea.
„Am urcat într-un tren care mergea spre Moscova”
Despre experienţele sale din timpul războiului, nea Vasile ar putea să depene zile-n şir. Nici după terminarea conflagraţiei, lucrurile nu au fost prea liniştite. Una dintre păţanii îi stăruie în minte şi acum. „Am lucrat la o fabrică de textile din Giurgiu. A venit într-o zi un tren din Bulgaria şi am urcat în el. Controlorul mă întreaba unde merg. Eu i-am zis că la Chitila. El mi-a zis că trenul merge la Moscova şi că e mai bine să cobor”, ne-a destăinuit cu un zâmbet şiret Vasile Tortolea. Emoţiile puternice din timpul războiului nu-i dau pace, nici acum, după atâta amar de vreme. „Stăteam în tranşee şi lângă mine erau colegi de luptă, cu mult mai mari ca vârstă. Mulţi dintre ei aveau familii. Şi eu mă întrebam, ce fac ei, camarazii, dacă mor? Ce se va întâmpla cu familiile lor de acasă?”, a mai menţionat acesta.
O încercuire a ruşilor îi putea fi fatală
Vasile Tortolea duce în spate o viaţă de un secol, iar singura constantă în destinul său a rămas credinţa în Dumnezeu. „N-aş mai pleca din biserică, dar n-are cine să mă duc cât de des vreau eu! Cât de mult mă iubeşte Dumnezeu pe mine? Păi, uite, pomii s-au aplecat la pămând când trece Creatorul! Şi, nu uitaţi: noapte când te mai scoli, trebuie să faci câte o rugăciune”, ne-a destăinut nea Vasile. Despre greutăţile vieţii nu prea vrea să vorbească. Deşi au fost din plin. De germani îşi aduce aminte „că au fost un popor foarte bun, erau civilizaţi, ruşii erau răi, iar despre unguri şi italieni nu mai vreau să spun nimic”. „La un moment dat, ruşii au rupt frontul şi ne-au încercuit. Nemţii au adus un tun şi au tras în ruşi. Ei erau beţi şi numai aşa am scăpat din cerc. Ne puteau lua, atunci, 5 regimente de prizonieri”, îşi aminteşte bătrânul veteran de război.
Pensia sa de veteran e de 400 de lei, cât cea socială
Prin grija primarului comunei Maglavit, Ion Dinu, sărbătoritul de azi vă beneficia de un ajutor social, imediat după votarea bugetului localităţii de către Consiliul Local. În calitate de veteran de război, acesta primeşte o pensie al cărei cuantum nu depăşeşte 400 de lei. La fel este valoarea pensiei sociale minimă garantată.
Legea nr. 49/1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare mai dau facilităţi, de multe ori inutile: 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple pe calea ferată; gratuităţi pe mijloacele de transport în comun; scutire de la plata impozitelor şi taxelor locale; scutire de la plata abonamentului unui post telefonic; bilete de tratament gratuite; ajutor anual pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei termice şi energiei electrice. Poate vreun parlamentar doljean să gândeşte să propună o modificare rezonabilă ale acestor avantaje, practic, imposibil de utilizat.
„Îi urăm sărbătoritului, Vasile Tortolea, La Mulţi Ani din toată inima, sănătate şi să dea Dumnezeu să ne reîntâlnim, la anul, la fel de liniştiţi şi împăcaţi cu viaţa”, a spus primarul Ion Dinu strângând mână celui care aşteapta doar un semn să reia firul unei istori personale, ce peste câţiva ani, din păcate, nici în cărţi nu va mai fi regăsită.
