Un ghem de minciuni!

De la Berlin, vestea în ceea ce priveşte admiterea României în Schengen ar suna promiţător, dacă ar fi să ne luăm după vorbe: într-un discurs susţinut în faţa Bundestagului, cancelarul german Olaf Scholz, fără a oferi detalii despre paşii următori privind procesul de aderare al României şi Bulgariei, a folosit adverbul „curând”. Ce înseamnă „în curând”, după ce Austria şi Olanda au blocat prin veto admiterea României şi Bulgariei la spaţiul de liberă circulaţie, nu ştim deocamdată, dar prezent la Consiliul European, de la Bruxelles, Klaus Iohannis urma să ridice subiectul respectiv în plen. Oricum, nu se va corecta nimic imediat şi abia anul următor după Consiliul JAI, s-ar putea întâmpla ceea ce nădăjduim de multă vreme. De luat în seamă este observaţia senatorului Titus Corlăţean, prezent la reuniunea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) şi respectiv a comisiilor juridică şi politică a Adunării, unde a purtat discuţii amicale cu preşedintele delegaţiei Austriei, Reinhold Lopatka (preşedintele comisiei de afaceri europene şi respectiv vicepreşedintele comisiei de politică externă din Parlamentul austriac) coleg de partid atât cu cancelarul Karl Nehamenn, cât şi cu ministrul de Interne, Gerhard Karner, care au blocat aderarea României prin votul exprimat. Concluzia? Guvernul de dreapta austriac s-a folosit de România pentru a pune presiune pe Comisia Europeană. Potrivit Kronen Zeitung, Austria ar dori să formuleze 5 solicitări, implementate urgent, între care obţinerea de fonduri de la UE pentru construirea de garduri la frontiera dintre Bulgaria şi Turcia, apoi finanţarea unui proiect pilot pentru proceduri rapide de azil la frontiera externă a UE şi nu în ultimul rând revocarea statutului de protecţie pentru persoanele care comit infracţiuni. Senatorul Titus Corlăţean mai menţiona pe pagina sa de Facebook un detaliu: „Aştept cu mare interes ca decidenţii din Executivul român care gestionează dosarul Schengen, să ne facă o vizită în Parlament, aşa cum scrie legea”. Ceea ce înseamnă că „decidenţii” şi-au dorit în toată povestea de acum cunoscută, întoarsă pe toate feţele, un succes de palmares în nume propriu. Fiindcă atât cancelarul austriac cât şi ministrul său de Interne au continuat să susţină teza imigraţiei prin România şi după votul JAI. Semn că au idei puţine şi acelea fixe. Mai mult cancelarul Karl Nehamenn a ameninţat că ridicarea dreptului de veto va fi posibilă doar atunci când România şi Bulgaria vor îmbunătăţi protecţia la frontiere. La rândul său ministrul de Externe austriac, Alexander Schallenberg, membru OVP, partidul cancelarului, a apărat refuzul Austriei la accederea României şi Bulgariei în Schengen, susţinând că ţara sa a fost nevoită să recurgă la un asemenea demers pentru a se face auzită la Bruxelles. Un snop de minciuni: cancelarul declară, pe de-o parte că trebuie reparat Schengenul, care nu trebuie să se extindă şi pe de altă parte votează… admiterea Croaţiei. Toată lumea susţine că România îndeplineşte condiţiile tehnice, dar mai nou observăm că nu le îndeplinim pe cele diplomatice. Una peste alta ne lamentăm că ne-a umilit Austria, când de fapt ne autoumilim noi înşine prin incompetenţă. A întreţine o adversitate faţă de austrieci nu este un gest cu care putem să ne lăudăm, dar nici a permite „prietenilor” austrieci, mari profitori ai materialului lemnos din pădurile româneşti, să-şi continue oprera nestingheriţi, nu este decât o dovadă de imensă slăbiciune.