Ex-comisarul european Mario Monti, în vârstă de 68 de ani, absolvent al Universităţii Yale, din SUA, unde a studiat cu James Tobin, deţinător al Premiului Nobel în economie, recunoscut pentru competenţa sa, supranumit „Cardinalul”, a fost desemnat duminică, 13 noiembrie a.c., de preşedintele Giorgio Napolitano, ca succesorul oficial al lui Silvio Berlusconi, însărcinat să formeze noul guvern. Potrivit Constituţiei italiene, nominalizarea sa trebuie validată, în termen de zece zile, de cele două Camere ale Parlamentului. Numit senator pe viaţă, în cursul săptămânii trecute, de preşedintele Giorgio Napolitano, Mario Monti era soluţia lipsită de orice dubiu, pentru a linişti pieţele şi pentru a demara reformele necesare, iar maratonul consultărilor, pe tot parcursul zilei de duminică, în vederea formării unui Guvern de uniune naţională, pare a întreţine destule speranţe, din moment ce majoritatea formaţiunilor politice transalpine, inclusiv cele de centru şi de stânga, în ciuda creşterii vârstei de pensionare, au oferit, declarativ, sprijinul lor. Inclusiv Silvio Berlusconi a declarat că este gata să-şi facă datoria şi să sprijine un „guvern tehnic”, precizând că îşi reînnoieşte angajamentul său din Parlament pentru reînnoirea Italiei, inclusiv noua arhitectură a statului. În noul context politic, Partidul Poporului şi Libertăţii (PDL), al lui Silvio Berlusconi, se află într-o situaţie de-a dreptul delicată. Şi Angelino Alfano, secretarul PDL, a declarat, deja, că partidul său ar fi dispus să susţină un „guvern tehnic”, condus de Mario Monti. Dar acest sprijin este condiţionat de componenţa şi programul viitoarei echipe guvernamentale, date care nu sunt, deocamdată, clare. Potrivit agenţiei de presă ANSA, nu se cunoaşte, deocamdată, lista noilor miniştri. Cât priveşte eventuala paticipare a PDL la coaliţia largă de susţinere a noului guvern, există o opoziţie internă puternică. Liga Nordului, fostul aliat al lui Silvio Berlusconi, refuză, de pildă, participarea la noua coaliţie. Altfel, Roberto Maroni, ministru de Interne în Guvernul Berlusconi, anticipează mari dificultăţi pentru Mario Monti în înfăptuirea reformelor economice. Misiunea lui Mario Monti nu se anunţă, aşadar, deloc facilă, şi presa transalpină subliniază acest lucru. „Drumul este frământat şi, pentru parcurgerea lui, nu trebuie făcute erori”, pune în gardă cotidianul de referinţă „Il Corriere della Sera”, care titrează „Adio Berlusconi, acum Monti”. Extrem de pesimist, „Il Giornale”, ziarul familiei Berlusconi, anunţă dintr-una: „Monti, precarul”. Pentru a adăuga că „Berlusconi nu barează drumul, dar partidul este divizat”. Într-un articol publicat în februarie 2000 şi intitulat „Super Mario”, „The Economist” îl prezenta ca pe unul „din cei mai puternici birocraţi europeni”, după care îl descria ca ”un adept al persuasiunii, mai degrabă decât al polemicii”. Presa italiană de duminică, 13 noiembrie a.c., i-a spus „adio” lui Berlusconi, calificând ziua de sâmbătă drept „istorică”, când a survenit demisia şefului guvernului italian, care marchează „sfârşitul unei epoci”. Cotidianul anti-berlusconian „Il Fatto” a afişat un titlu provocator la prima pagină „Astăzi, noi toţi suntem liberi”. „La 12 noiembrie, ora 21.43, Berlusconi a demisionat. (…) A luat sfârşit un coşmar care a durat 17 ani”. „La Repubblica”, cunoscut pentru poziţia sa de stânga, a publicat o fotografie cu Berlusconi vorbind la telefon, în maşina sa. Mii de oameni au huiduit, în faţa palatului prezidenţial Quirinal, unde se aştepta demisia lui Berlusconi. Această plecare „marchează sfârşitul unui regim al carnavalului”. „La Stampa”, din Torino, „Il Sole 24 Ore”, au avut abordări similare.
