Interesant de-a dreptul textul Alinei Mungiu Pippidi, postat pe site-ul „România curată”, sub titlul „Vă mai bateţi multe cuie în talpă, români deştepţi ce sunteţi?”. Profesor universitar, în prezent pentru studii de democraţie la Hertie School of Guvernance, din Berlin, unde conduce ERCAS, un centru de cercetare dedicat bunei guvernări, Alina Mungiu Pippidi, cu o consistentă carieră academică, a fost premergător mitingului din 10 august a.c., ţinta unei campanii vitriolante, indecente, pentru că se îndoise de eficienţa nefericitului slogan „M**e PSD”, considerat un drept inalienabil la exprimare. „M**e” nu era, oricum, o formă prea înţeleaptă de mesaj, dar textul de atunci al Alinei Mungiu Pippidi nu a făcut unanimitate. Dimpotrivă. Deşi rănită, prin trivialitatea de mahala proferată la adresa ei, ne spune de această dată câteva lucruri pe care le stăpâneşte, fără îndoială, la perfecţie.
1: Diplomaţia noastră, per ansamblu, profesionistă, se va descurca onorabil cu preşedinţia UE. Chiar peste aşteptările multora.
2: Suntem mai puţini ipocriţi decât occidentalii şi mai puţin corupţi decât am fost.
3: Corina Creţu, pe care unii, suficient de psihopaţi, credeau în 2016 că o pot debarca din funcţia de comisar european, ca să fie plantat Dacian Cioloş, după ce pleca de la Guvern, s-a descurcat impecabil.
Şi Alina Mungiu Pippidi continuă enumerările pentru a concluziona: <<O ţară europeană care se bate singură cu pumnii în piept şi strigă „Suntem mai răi ca bulgarii. Luaţi-ne preşedinţia UE”, nu are nevoie de duşmani din exterior>>. Demonstraţia prealabilă e suficient de bine condusă. Pot exista multe detalii pentru care Alina Mungiu Pippidi nu place multora, nu e pe gustul lor, nu rezonează sau, mă rog, „e schimbată”, dar de acolo unde se află ne transmite un mesaj, cântărit cu bună credinţă, recomandându-ne, aproape imperativ, „să nu ne mai batem singuri multe cuie în talpă”. Şi, din păcate, are dreptate. Exigenţele noastre insomniatice, expresia unei inflaţii nevrotice a comentariilor, incriminărilor agresive, nu sunt deloc un semn de înţelepciune suplă şi discernământ conjunctural. Am avea nevoie de un plus de rigoare pentru ceea ce ne aşteaptă. Intransigenţa noastră nu e sleită, purităţile nu s-au adumbrit şi nu toate verticalităţile s-au acomodat. Nici alţii nu plutesc în oceane de rigoare morală, de exaltare a onoarei, de consecvenţă. Dar îşi apără mult mai bine interesele, decât o facem noi, românii, şi asta într-un moment în care celebrăm 100 de ani de la Marea Unire.
