Profesorul Oliviu Gherman (n. 26 aprilie 1930, Mihai Viteazu, Cluj – d. 11 august 2020, Bucureşti) a fost un adevărat creator de şcoală, un spirit deschis și preocupat permanent de modernizarea societății prin știință şi educaţie. Este nedrept ca personalitatea profesorului care a format numeroase generații de profesori sau cercetători, care a coordonat unele dintre primele teze de doctorat în domeniul Fizicii teoretice, să fie limitat prezentată prin filtrul unic al prezenței dumnealui în viața politică din România post-decembristă.
A absolvit Facultatea de Matematică şi Fizică (Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, în 1952, iar în 1957 a obţinut titlul de doctor în fizică şi matematică la Universitatea din Bucureşti, în 1957, cu o teză coordonată ştiinţific de profesorul Şerban Ţiţeica.
În perioada 1958-1960 a lucrat la Agenţia Internaţională de Energie Atomică (IAEA), din Viena. Din 1960 a revenit la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde, în 1965, a fost numit decan al Facultăţii de Fizică şi Matematică.
Din 1966, profesorul Oliviu Gherman a venit la Universitatea din Craiova. Aici a contribuit decisiv la consolidarea proiectului ştiinţific şi didactic al tinerei instituţii de învăţământ superior. Şi-a asumat mai multe responsabilităţi administrative (prorector, decan al Facultăţii de Chimie, şef al Departamentului de fizică), dar rolul său major a fost la catedră, aşa cum îşi amintesc generaţii întregi de studenţi. Aici, a susţinut cursuri de Electrodinamică, Fizică atomică şi moleculară, Fizică cuantică, Termodinamică şi fizică statistică, Teoria câmpurilor, Fizică nucleară.
Gândirea creativă, spiritul deschis, inovator în domeniul fizicii teoretice au susţinut dezvoltarea Departamentului de Fizică al Universității din Craiova, de care a fost responsabil până în 1990 și pe care profesorul l-a susținut constant de atunci. Colegii săi de la Departamentul de Fizică Teoretică își amintesc şi acum seria de prelegeri despre noile deschideri din fizică, pe care le-a susținut după stagii la numeroase institute cunoscute din lume. A rămas în memorie seria de prelegeri ale Superstring Theory după mai multe stagii la Centrul Internațional pentru fizica teoretică din Trieste, Institutul UNESCO unde Oliviu Gherman a devenit, din 1973, cercetător senior.
Schimbările politice din anii 1990 din România au deschis un nou capitol în biografia profesorului Gherman. Prin prisma personalității sale puternice şi a prestigiului său, a fost ales în structurile parlamentare ale țării. A ocupat succesiv funcțiile de vicepreședinte al Senatului, președinte de onoare al Partidului Social Democrat, președinte al Senatului, ambasador al României în Franța și, nu în ultimul rând, reprezentant al României la IAEA, Viena. În felul acesta Oliviu Gherman a finalizat ciclul deschis la IAEA în 1958.
Oliviu Gherman a avut o contribuție majoră la conturarea unei școli naționale de fizică teoretică. Pe lângă Cluj-Napoca și Craiova, a îmbunătățit dezvoltarea cercetării în fizică teoretică la Timișoara și Brașov și, în mare măsură, a fost implicat în supravegherea majorității tezelor de doctorat în domeniu, atât în calitate de coordonator, cât şi ca referent, şi nu doar în universități, ci și în alte entități ştiinţifice de prim rang.
În cercetare, a preferat electrodinamica și teoria cuantică a câmpului care descriu interacțiile fundamentale din Univers. De asemenea, a fost interesat de cercetarea sistemelor statistice cuantice, mărturisind adesea că este fascinat de simfonia de neegalat a naturii și fizicii.
Studiile publicate între 1961-1963 în Revue d’Optique (azi Journal of Optics) au contribuit la introducerea Metodei parametrilor Stokes în electrodinamica clasică (ceea ce a însemnat un mare salt în electrodinamică). Profesorul Oliviu Gherman a contribuit substanțial și la îmbogățirea patrimoniului de cursuri universitare în limba română, realizând traducerea unor monografii utilizate intens în marile universități din lume. Așa s-a întâmplat cu celebrul curs de Fizică modernă scris de nu mai puțin celebru laureat al Premiului Nobel, Richard Feynman, sau cu lucrarea lui J.D. Jackson, Classical Electrodynamics, dar şi cu alte cărți sau lucrări de anvergură, punându-le astfel la dispoziția celor interesați, într-un moment în care accesul la informații era destul de limitat. Cu siguranță, metodologia predării fizicii la diferite niveluri (universitate, liceu sau gimnaziu) a fost mult modernizată de ideile profesorului Oliviu Gherman, care s-a străduit să creeze serii complete de materiale didactice de referință pentru studenți sau elevi supradotați și motivați.
Profesorul Oliviu Gherman a rămas fidel apartenenței sale la o comunitate cu care s-a simțit într-adevăr conectat, căreia i s-a dedicat, anume comunitatea de fizică românească. Indiferent de poziția din care a interacționat cu comunitatea – ca om de știință, profesor universitar sau politician care poartă responsabilitatea unei decizii importante într-o perioadă dificilă din istoria recentă a României – a reușit să fie acelaşi om: deschis, echilibrat, hotărât.
Informaţii extinse asupra vieții și activității profesorului Oliviu Gherman se pot regăsi în articolul publicat în Romanian Journal of Physics, la adresa http://www.nipne.ro/rjp/2010_55_9-10.html
