Dacă mulţi europeni n-au înţeles bine, vorbele cu tâlc, aruncate de Virgil prin Eneida „fereşte-te de greci, chiar când îţi fac daruri”, probabil că grecii vor simţi pe pielea lor, „ce înseamnă să-ţi facă europenii daruri”. Şi săptămânalul italian „Expresso” scrie că „nici-un lider al nici unei ţări, de pe orice latitudine a globului, nu putea accepta umilinţa, pe care statele din Nord (li s-a adăugat din raţiuni politice şi Spania) vor s-o impună Greciei. Aceste state impun lui Tsipras un diktat care prevede spolierea de orice suveranitate”. Săptămânalul praghez „Respekt” titrează „Atena a căzut. Berlinul a luat puterea”. Considerând negocierile „o capitulare în timp de pace”. Se vorbeşte de profilarea unei sciziuni, între aliaţi tradiţionali, ceea ce constituie cea mai mare dramă după debutul integrării europene. Şi „Financial Times” deplânge aroganţa liderilor europeni care au dorit să inverseze politica internă a unei ţări, documentul Eurogrupului, preparat la 12 iulie a.c., în vederea summitului şefilor de stat şi guvern, conţinând între altele o exigenţă particulară privind ameliorarea concurenţei între… brutari. Grecia a rămas în zona euro, dar preţul plătit este exorbitant. Atât pentru Alexis Tsipras, insurgentul care îşi vede ţara plasată sub tutelă monetară, fiscală şi politică, la mai puţin de 6 luni după ce Syriza câştigase puterea la Atena, dar şi pentru uniunea monetară, îmbolnăvită de divergenţele franco-germane, o fractură ce riscă a deveni amputare. După 17 ore de negocieri cu uşile închise, la Consiliul European, „cei 19” s-au despărţit, convenind asupra unui calendar cu multe puncte, unele irespirabile pentru Atena, deşi Francois Hollande a salutat „acordul istoric”, care a evitat „Grexit”. În interviul tradiţional, pe 14 iulie, la Elysee, preşedintele francez care doreşte un parlament şi un guvern pentru zona euro, a lăudat curajul lui Tsipras în negocieri, acesta admiţând reforme, considerate de greci „dure”, dureroase dar necesare. Despre condiţiile umilitoare, Francois Hollande a spus doar atât: „cunoaşteţi multe ţări care primesc 86 miliarde de euro?”. Abia după punerea în operă şi verificările de rigoare, UE, BCE şi FMI vor negocia un protocol de acord. Este adevărat, comunicatul final al summitului şefilor de stat şi guvern din zona euro nu revocă nici riscul „Grexit”, nici ieşirea provizorie, cum se vorbea în weekend la Berlin. Dar este clar, la lectura textului, că dacă Grecia vrea să iasă din corset trebuie să primească injecţii cu moneda unică. Cunoscând opţiunea germanilor, Angela Merkel s-a arătat mai intransigentă decât locotenentul său Wolfgang Schauble, şi doar pentru impresia artistică a creat iluzia că a cedat demersului stăruitor al lui Francois Hollande. În caz de reuşită pentru al 3 lea plan de ajutor, de ordinul a 85 de miliarde de euro pe 3 ani, sumă adăugată celor 225 miliarde euro, credite publice, deja deţinute de fondurile euro (85%), UE, BCE şi FMI, imediat ar trebui deblocate 12 miliarde euro până la 20 iulie a.c.. Eurogrupul s-a abţinut ieri ceea ce poate bascula ţara în paralizie. Băncile rămân închise, retragerile limitate. Grecia trebuie să legifereze o paletă de acte normalitive cu exigenţe ce încalcă toate liniile roşii, stabilite de Atena, în ultimele 5 luni. Dintre toate, limitarea suveranităţii bugetare, prin introducerea de sancţiuni, în caz de derapaje pare greu suportabilă. După trecerea pachetului de legi prin Vouli şi unda verde a Bundestagului şi a altor 5 parlamente (Austria, Estonia, Finlanda, Olanda şi Slovacia) discuţiile efective ale planului de salvare ar putea debuta. Alexis Tsipras ar trebui să iniţieze şi să admită procedura concedierilor colective, inedite în Grecia, reexaminarea riguroasă a puterii sindicatelor şi negocierile colective. Practic mâinile premierului sau succesorului sunt legate pentru 3 ani. Guvernul va consulta instituţiile creditoare şi conveni cu acestea asupra tuturor proiectelor legislative legate de planurile de redresare. Grecia pierde o parte din suveranitate şi Troica, ofical reinstalată, în acelaşi tratat, dobândeşte prerogative care aparţineau unui regent. Berlinul a dorit eliminarea lui Alexis Tsipras, şi a guvernului său, puterea râmâne geografic la Atena, dar sub supravegherea instituţiilor europene.
