Craiova are destule ambiţii mari, izvorâte nu din inimitabilul stil oltenesc, cu valenţele sale insolite, cât din disponibilităţile, unele rafinate şi, fiind vorba de cultură, din obligaţia morală a menţinerii unei perenităţi a spiritualităţii specifice, cu piscurile sale. În plan cultural, Craiova are complexitate şi adâncime, Petre Pandrea – care trebuie mereu evocat – considerând Oltenia „un sediu al artei moderne”. Tot el reamintindu-ne că „purtăm pasărea măiastră a lui Brâncuşi, ascunsă în colţul albastru al sufletului”, adică „dorinţa de perfecţiune şi de real”. Nu mai continuăm în această cheie, fiindcă repetăm lucruri deja rostite. Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, s-a întâlnit, duminică după-amiază, cu presa locală, mai exact cu reprezentanţii acesteia. Dar acestea sunt mizilicuri, fiindcă întâlnirile cu presa locală, pe curente chestiuni administrative, sunt frecvente. De data aceasta, s-a discutat detaşat, depăşindu-se orice spoială de neutralitate, dar şi orice crispare, despre stadiul derulării proiectului „Craiova – Capitală Culturală Europeană”, mai exact „pe unde suntem”, care sunt etapele imediate şi cât de lung este drumul. Însoţită de principalii colaboratori din domeniul culturii craiovene şi, implicit, doljene, Lia Olguţa Vasilescu a stăruit pe necesitatea constituirii unui club al presei locale – cerinţă expresă la dosarul de preselecţie în discuţie – şi, evident, o abordare unitară a mesajelor către craioveni, de către media care îmbrăţişează demersul. Nu am auzit clişee, nu am resimţit reticenţe, nu am desluşit gomoşenii şi nici vanităţi aiurea, numitorul comun fiind acela că proiectul „Craiova – Capitală Culturală Europeană”, provocator de-a dreptul, antrenează media locală sau nu o lasă indiferentă. Admiţând chiar per absurdum că nu Craiova va fi desemnată, la capătul drumului său temerar, Capitala Culturală Europeană 2021, concurenţa fiind acerbă, tot patosul, toate eforturile, toate împlinirile nu vor fi altceva decât premisele „unui nou început”. Pentru un alt asalt al statutului jinduit şi nicidecum un motiv de deplină resemnare. Dialogul, picant pe alocuri, sobru în general, tonic în nu puţine momente, a prilejuit abordări raţionale, cu pertinente observaţii, imposibil lipsite de finalitate. Altminteri, întreaga adeziune, mărturisită, la proiectul enunţat, de bună seamă necesară, este insuficientă, fiindcă, de fapt, exigenţele sunt numeroase, presupunând atâtea şi atâtea detalii, inclusiv o vizibilă corecţie a spiritului nostru citadin. Mai clar: „Craiova – Capitală Culturală Europeană” reprezintă un proiect în derulare, dar aparţine, în exclusivitate, craiovenilor. Care vor avea acces la site-ul Asociaţiei „Craiova – Capitală Culturală Europeană”. Nefiind vorba de salturi heirupiste, ci doar de propria noastră emancipare, branşare la europenismul de care se face atât tapaj, nu putem fi decât de acord cu tot ceea ce s-a discutat şi ar urma să se materializeze. Voinţa craiovenilor este imperios necesară şi trebuie înţeles că este vorba de un proiect al lor, ceea ce înseamnă că este complet popular. Motivarea locuitorilor Craiovei şi Olteniei, participarea actorilor economici ai oraşului şi ai regiunii, acţiunile de sponsorizare particulară la un cont care va rămâne intangibil până în 2021, administrat de asociația care se ocupă de proiect şi atâtea altele, se circumscriu unei strategii coerente, menită să constituie apogeul unei politici culturale, care va fi extinsă şi după 2021.
