Antena 3 – MRU: un dialog cu suspans

Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a acceptat invitaţia lui Mihai Gâdea de a merge la Antena 3, la emisiunea „Sinteza zilei”, devenind astfel primul demnitar cu rang înalt, din partea puterii, care nu refuză o astfel de provocare. Ar fi ciudat să nu fi avut loc discuţii preliminare cu privire la temele care vor fi abordate sau la durata emisiunii. Dacă, totuşi, nu s-a întâmplat aşa ceva, interlocutorul a citit, cu nespusă abilitate, gândurile lui Mihai Gâdea. Nu au existat divergenţe majore de vedere, tensiuni nefireşti, în schimb au existat destule întrebări acide, incomode, cu încărcătură delicată, care l-au făcut precaut pe premier, acesta căutând eschive interesante. Nu a lipsit suspansul. Fireşte, Mihai Răzvan Ungureanu nu este Emil Boc. Nu turuie alandala, în clişee, este stăpân pe sine, îşi păstrează calmul, pregătind, cu răbdare şi astuţie, fiecare răspuns. Are, cum se spune, mintea ordonată, consecinţă a rigorilor universitare, dar şi a exerciţiului diplomatic, deloc simple dexterităţi anexe. Îşi dă seama când intervievatorul este tentat să devină un inchizitor imprevizibil sau ameninţător şi optează pentru o dominare psihologică a situaţiei. Evită inspirat capcanele şi îşi aşează, cumpătat şi sobru, cuvintele în răspunsuri pertinente, calme, logice. MRU face însă şi o eroare de calcul: divulgarea unei convorbiri telefonice cu Victor Ponta, fără acceptul acestuia, în după-amiaza zilei respective. Încet-încet, Mihai Gâdea a părut tentat să renunţe la postura de inchizitor, care poate îl ispitise. Discuţia, febrilă în prima ei parte, prin tonul şi inconvenientul întrebărilor, s-a mai îndoit pe parcurs, dialogul devenind unul între egali. Totuşi, cel care a transpirat, invocând căldura din platou şi ştergându-şi, în vreo două rânduri, sudoarea, a fost premierul. Ceea ce spune ceva. Discuţia debutase cu o corectură la sensul termenului „salutar”, pe care MRU nu a vrut să o treacă cu vederea, după care Mihai Gâdea a demarat. Fraza inteligentă, reciclată frecvent, a premierului a fost „eu lupt cu sistemul, nu cu oamenii”. Un sofism. „Nu înlocuirea unui om schimbă un sistem”, a mai spus acesta. Alte declaraţii sintetizate: „Nu i-am făcut pe oameni leneşi”. „Trebuie să înţelegeţi o revoltă, pe care am avut-o când i-am văzut pe oameni dezinteresaţi, lăsându-i pe jandarmi să cureţe zăpada”. „Prezenţa prim-ministrului în zonele afectate de zăpezi nu a fost o chestiune de imagine”. „Întotdeauna în repararea unui sistem ai nevoie de reguli, ţinte, modele etc. Dacă acestea nu există, managerul are rolul de a le crea”. „Referitor la problema UMF Târgu Mureş, coaliţia a ajuns la un consens. Ceea ce a urmat ţine de cu totul alt univers. (…) Vom ţine cont de rezultatele dezbaterilor publice în conturarea unei hotărâri în privinţa problemei ridicate de scandalul UMF Târgu Mureş”. „Nici premierul, nici guvernul nu mediază între partidele de coaliţie”. „Primul mod de a porni economia românească este consumul. Nu înseamnă că este singurul. Trebuie să ţinem cont de prudenţă, de responsabilitatea pe care o avem pentru a păstra o stabilitate macro-economică reală”. „O mărire de salarii în sectorul bugetar le redă oamenilor ceea ce o viaţă grea, în câţiva ani, le-a luat”. „Avem nevoie de 6 miliarde de euro, fonduri UE aduse în România: 2,5 miliarde sunt pe politici agrare. Este banul cel mai ieftin, dacă îl ai, şi cel mai scump, dacă îl piezi. Dacă aceşti bani intră în economia noastră, veţi vedea că efectul în buzunarul cetăţeanului va fi imediat”. Întrebat dacă va fi candidatul PDL la preşedinţia României, premierul a răspuns că are, deocamdată, de rezolvat destule lucruri importante în funcţia pe care o ocupă. Ar fi lipsit de bun simţ să se gândească, de pe acum, la aşa ceva. Ceea ce îl interesează este să performeze.

Concluzia: Nu am urmărit un meci de box pentru a discuta învingătorul la puncte. A fost un dialog incitant, care a demonstrat că normalitatea e oricând posibilă. Şi am înţeles, din răspunsurile nuanţate ale actualului premier, cât de catastrofal a fost predecesorul său. Ceea ce a resimţit o ţară. Finalul dialogului, în care cei doi interlocutori erau relaxaţi, unul în prezenţa celuilalt, sugera că amândoi depăşiseră un prag al vanităţii, dar şi al inhibării de circumstanţă.