Discursul bine calibrat al lui Marco Rubio!

Conferinţa de Securitate de la Munchen s-a încheiat, într-o atmosferă, peste aşteptări, de tonică, desfăşurarea ei sfidând toate prezumţiile pesimiste anterioare. Într-un moment în care europenii, nici ei prea uniţi, îşi făceau griji în privinţa strategiei imediate, cu referire la gradul de izolare, Marco Rubio, şeful diplomaţiei americane, a pledat pentru revigorarea relaţiilor cu „cei mai dragi aliaţi şi cei mai vechi prieteni ai săi”. Abilitatea oratorică a diplomatului şef de la Washington a făcut bună impresie, câştigând ovaţii îndelungate. La un an, de la discursul lui J.D. Vance, când i-a certat pe europeni, nu chiar fără motive, Marco Rubio a venit la Munchen cu o intenţie clară: să-i convingă pe aceştia de cele mai bune sentimente, risipind îndoieli statornicite, printr-un discurs calibrat, măsurat, în care a îngemănat cu abilitate istoria personală, cu o strategie măreaţă, adoptând o poziţie seducătoare. Discursul lui Marco Rubio nu a fost împotriva europenilor, deşi în culise disputa privind dependenţa de Washington s-a intensificat. „Destinul nostru este şi va rămâne înextricabil legat de al vostru”, a spus Rubio, într-un moment în care „titlurile din presa occidentală proclameu sfârşitul erei transatlantice”. Marco Rubio a făcut apel la Europa să ajute administraţia Trump în remodelarea ordinii globale, punând accent pe suveranitate, reindustrializare şi putere militară. Nu şi-a cerut scuze pentru apelurile repetate ale administraţiei Trump de a anexa Groenlanda sau pentru criticile dure uneori la adresa Europei, dar a adoptat un ton conciliant, subliniind că SUA doresc să coopereze cu Europa pentru a revitaliza o veche prietenie. Discursul său a venit după ce liderii europeni declaraseră vineri că sunt dispuşi să reconstruiască relaţii mai strânse cu SUA. Rubio a vorbit, la o manieră interesantă, despre o conexiune spirituală şi culturală, despre sacrificiile comune şi despre libertate ca o idee care îşi are originea în Europa şi a schimbat lumea. „Apărăm marea civilizaţie. Numai îmbrăţişând această moştenire putem spera la un nou secol occidental”. Referindu-se la unele greşeli comise, Rubio a spus că SUA sunt pregătite să facă singure corecţiile necesare, dar speră că acestea se pot face împreună cu Europa. Un aspect insolit al discursului său a fost atacul la adresa instituţiilor internaţionale. El a spus că nu ar trebui să ne ascundem în spatele unor clauze abstracte de drept internaţional. Naţiunile Unite nu au oferit nici o soluţie, nici în Gaza, nici în Ucraina. Forumurile multinaţionale în sine au fost insuficiente. Concluzia a fost una singură: Rubio a făcut o abilă şi inspirată încercare de dezescaladare, în reducerea tensiunilor. Ceea ce nu înseamnă că acestea au fost rezolvate. Europa trebuie să-şi adune puterea şi voinţa de a se afirma, pentru a fi acceptată de SUA, ca un aliat egal, atât militar, cât şi politic, după ce a alunecat în insignifianţă. Macron a pledat pentru o Europă mai independentă, Giorgia Meloni s-a apropiat, conform aşteptărilor, de discursul lui Rubio, Ursula von der Leyen a spus ceva, dar lipsit de interes. Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, într-un discurs mai scurt de 10 minute, a avut un mesaj clar: multilateralismul trebuie consolidat. La sfârşitul a două zile de conferinţă imaginea era una amestecată: la suprafaţă aplauze pentru Rubio, declaraţii de angajament faţă de unitatea transatlantică, sub aceasta diferenţe strategice şi viziuni diferite asupra lumii. Bineînţeles că unul dintre principalele subiecte ale Conferinţei de Securitate de la Munchen a fost situaţia din Ucraina, Marco Rubio subliniind unele progrese în negocierile de pace. În schimb cancelarul german Friedrich Merz a prezis că acest conflict se va încheia doar atunci când Rusia va fi epuizată economic şi poate militar. Experţii au reţinut prăpastia tot mai mare dintre retorica publică şi discuţiile din culise a liderilor occidentali. Ceea ce nu e o noutate.