Operaţiuni pre-electorale la Kiev!

Kiyv Independent oferă ştirea, cu precizarea că este în curs de dezvoltare. Şi ştirea este de luat în seamă: Iulia Timoşenko, lidera partidului Batkivschyna (Patria), fost prim-ministru (2005, 2007-2010) s-a văzut acuzată de Parchetul Specializat Anticorupţie (SAPO) şi Biroul Naţional Anticorupţie din Ucraina (NABU) pentru fapte asimilate celor de corupţie: oferirea de mită unor membri ai Parlamentului, cu precădere celor din partidul „Slujitorul Poporului”, condus de David Arakhamia, în schimbul voturilor. Între altele, Timoşenko ar fi cerut parlamentarilor săi să voteze pentru demiterea lui Vasyl Malyuk, şeful Serviciului de securitate (SBU), a ministrului Apărării, Denys Shmyhal şi a ministrului transformării digitale Mykailo Fedorov, potrivit NABU. De asemenea ar fi trimis parlamentarilor săi semnalul de a nu vota împotriva numirii lui Feodorov în funcţia de ministru al Apărării, a lui Shmyhal în funcţia de ministru al Energiei şi a lui Denys Maslov în funcţia de ministru al Justiţiei. Sigur că toate acestea erau „comenzi” ferme, venite în urma unor negocieri în spatele uşilor închise. Sediul partidului Batkivschyna a fost percheziţionat pe 13 ianuarie, ceea ce a informat şi Iulia Timoşenko. În ultimele zile ale anului precedent, NABU dezvăluise că un grup criminal, implicând parlamentari, a primit bani în schimbul voturilor. Iulia Timoşenko este un politician hârşit, cu o lungă carieră politică, implicată în „revoluţia portocalie” din 2004, arestată între 2011 şi 2014, pe mandatul de preşedinte al lui Viktor Ianukovici, sub acuzaţia de abuz de putere în privinţa unei înţelegeri făcute cu Moscova, referitoare la preţul gazelor, apoi rival politic al lui Zelenski, dar şi apropiat… de acesta, susţinând controversatul proiect de lege de anul trecut, menit să defiinţeze entităţile anticorupţie din Ucraina, să le derobeze mai exact de competenţele actuale, care o acuză acum de mită pentru voturi. Condamnată la 7 ani de închisoare sub acuzaţia de abuz de putere în 2011, Iulia Timoşenko s-a văzut apărată, cu fermitate, de Uniunea Europeană, care s-a arătat „profund dezamăgită” de instanţa ucrainiană. A fost multă „efervescenţă” în media europeană. Diplomaţi ai Uniunii Europene au avertizat atunci Kievul că acordurile bilaterale privind politicile de liber schimb nu vor fi ratificate dacă Timoşenko va ajunge la închisoare sau va fi împiedicată să candideze la alegerile parlamentare din 2012. Pentru Timoşenko a intervenit atunci inclusiv cancelarul german Angela Merkel, deşi judecătorii au afirmat că acţiunile ei au provocat pierderi de 200 mil. de dolari ţării. Timoşenko l-a acuzat însă pe Viktor Ianukovici, ajuns preşedinte, de implicare în procesul care o viza. Oricum cu justiţia din ţara sa a avut în repetate rânduri probleme, stârnind compasiunea multor lideri europeni, printre care cea a fostului preşedinte polonez Alexander Kwasniewski şi a preşedintelui Parlamentului European, irlandezul Pat Cox. Considerată „doamna de fier” a Ucrainei, unul dintre liderii „revoluţiei portocalii” din 2004, Iulia Timoşenko l-a acuzat mereu pe Viktor Ianukovici, fiindcă „dădea bine”. După percheziţiile, la sediul partidelor pe care le conduc, dar şi la domiciliul lor, de Timoşenko şi de Arakhamia este vorba, NABU ar putea ajunge acum la Poroşenko, şi el pe lista proscrişilor, şi ceea ce se întâmplă este o activitate pre-electorală din partea NABU. Aprigi contestatari ai lui Zelenski rămân, în continuare, primarul Kievului, Vitali Klitschko, şi ex-preşedintele Petro Poroşenko, şi se regăsesc şi ei pe lista proscrişilor. Pe care s-ar putea, să nu se afle, Valery Zalujnîi, actualul ambasador ucrainian la Londra, văzut ca un candidat cu şanse reale la preşedinţie. În cotloanele luptei pentru putere, de la Kiev, lupta este acerbă. Fiindcă este clar că negocierile purtate în Parlament au fost înregistrate şi acele conversaţii au fost dăruite Biroului Naţional Anticorupţie.