În ciuda faptului că oraşul nostru nu figurează între cele selectate pentru a doua etapă a competiţiei „Capitala Culturală a Europei 2021”, continui să cred că el ar fi meritat şi merită această titulatură şi că nu este din punct de vedere cultural, al performanţelor instituţiilor de cultură, cu nimic mai prejos faţă de Cluj, Timişoara sau Baia-Mare, ci din contră. Personal consider că summumul corespondenţei sau nu la criteriile care au stat la baza selecţiei mai degrabă sociologice decât culturale, după părerea mea nu dau în final dimensiunea culturală a unui oraş.
Crede oare cinstit cineva că Sibiul, beneficiar al câştigării titlului în anul 2007 fără a avea alţi competitori, cum s-a întâmplat acum, avea dreptul moral să fie declarat o Capitală Culturală a Europei, înaintea Bucureştiului, Iaşului, Craiovei, Clujului sau Timişoarei ? Personal nu cred, după cum nu cred că Baia-Mare sau chiar Timişoara, judecate după trecutul şi prezentul lor cultural, pot fi plasate înaintea Craiovei şi a Iaşului.
Chiar dacă nu sunt şi nu pot fi de acord cu criteriile de apreciere de acum, nu pot să nu spun că acest proiect, iniţiat în 1986, ca şi Proiectul Premiul Europa pentru Teatru, de marea actriţă Melina Mercouri, ministrul Culturii din Grecia la acea vreme, este unul important.
Dar dimensiunea culturală reală nu poate fi apreciată şi judecată numai parcurgând şi analizând un proiect, un dosar, mai abil sau mai puţin abil alcătuit. Din acest punct de vedere pot să spun că scoaterea din cursă a Craiovei şi Iaşului de către cei doisprezece experţi, zece numiţi de Comisia europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi doi de Ministerul Culturii, a fost o decizie nedreaptă, chiar dacă preşedintele juriului, britanicul Steve Green, a reamintit cele şase criterii îngrăditoare care au stat la baza aprecierilor şi selecţiei, de care, probabil, ceilalţi competitori au ţinut cont mai mult decât noi.
Teatrul Naţional Craiova, catalogat în anii ’90 drept „Vasul Amiral al teatrului românesc” şi „Principalul Ambasador al culturii româneşti în lume”, a fost invitat, începând din 1993 şi până în 2000, cu o singură excepţie, an de an, să-şi prezinte marile spectacole în cadrul manifestărilor Capitalelor Culturale Europene de la Anvers, Lisabona, Luxembourg, Thessaloniky, Stockholm şi Bologna şi ştim cât de mult înseamnă sau nu dobândirea acestei titulaturi. De aceea nu considerăm neselectarea pe lista scurtă o foarte mare pierdere.
Craiova are în acest moment instituţii şi evenimente care-i dau o incontestabilă dimensiune europeană. Festivalul Internaţional Shakespeare a făcut de mai mult timp ca, pe perioada a zece sau douăsprezece zile, Craiova să fie considerată, din doi în doi ani, o adevărată Capitală a teatrului european şi mondial. După părerea noastră, pentru a putea deţine calitatea de Capitală Culturală, trebuie să excelezi în ceva anume, să te fi înscris între primii în Europa şi în lume într-un anumit domeniu.
Prin Teatrul său Naţional, prin Festivalul Internaţional Shakespeare, prin capodoperele lui Constantin Brâncuşi existente în Muzeul de Artă şi prin multe altele, Craiova este, în fapt, o Capitală Culturală Europeană.
Doamna primar Lia Olguţa Vasilescu a dorit ca întregul oraş să capete această recunoaştere şi s-a bătut ca nimeni altul pentru asta. Spre lauda lor, consilierii municipali i-au fost alături. „Schimbarea la faţă” şi în profunzime a activităţii Filarmonicii „Oltenia”, cu excepţionalele sale programe europene, a Teatrului „Colibri” cu excelentele spectacole realizate în noul sediu datorat Primăriei, a Operei Române, realizatoare a acelui complex spectacol în aer liber cu „Carmina Burana”, sau Casei de Cultură „Traian Demetrescu”, şi atâtea altele, sunt dovezi grăitoare ale atenţiei pe care primarul Craiovei, sprijinit de membrii Consiliului, o acordă culturii şi artei, o atenţie pe care, aşa cum discutam de curând cu un apreciat artist, Craiova nu a mai cunoscut-o credem până acum de la primarul de legendă Nicolae Romanescu încoace. Ca să nu mai vorbim despre implicarea totală a administraţiei locale în desfăşurarea ultimei ediţii a Festivalului Shakespeare, fără de care această manifestare cu adevărat europeană nu ar mai fi avut loc în 2014 şi ar fi putut să şi dispară.
Am crezut o clipă că decizia juriului, după părerea mea injustă, o va determina pe doamna primar să facă un pas înapoi în privinţa susţinerii proiectelor culturale şi eram trist şi neliniştit pentru asta. Am citit însă în presă comunicatul prin care preciza că „deşi Craiova nu a fost inclusă pe lista scurtă, evenimentele culturale vor continua, că indiferent de această competiţie, Craiova trebuie să continue să investească în reabilitarea clădirilor monument, să faciliteze accesul publicului la un act de cultură de calitate”.
În primăvara acestui an am participat la o întâlnire cu un înalt demnitar al Comisiei Europene, care recunoştea că au fost şi situaţii când opţiunile juriului s-au dovedit în final a fi fost greşite, avansând în acest sens şi un exemplu de dată recentă. Credem că neincluderea pe lista scurtă a Craiovei, ca şi a Iaşului, este o mare greşeală.
Cel puţin în ceea ce priveşte teatrul, Craiova va putea dovedi chiar în 2016 că este şi va rămâne o Capitală Culturală Europeană.
Pornind de la gândul de a sprijini Asociaţia „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021” în eforturile sale, demne de toată lauda, de a câştiga competiţia cu celelalte oraşe, am reuşit, asumându-ne toate riscurile, să aducem la Craiova, cu asentimentul doamnei primar Lia Olguţa Vasilescu şi cel al domnului preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, o mare manifestare a lumii, Premiul Europa pentru Teatru, un eveniment similar Premiului Oscar pentru Film, ce urmează să aibă loc în zilele de 24, 25 şi 26 aprilie 2016, imediat după desfăşurarea celei de a X-a ediţii a Festivalului Internaţional Shakespeare, programată între 14 şi 23 aprilie 2016, ediţie dedicată împlinirii a 400 de ani de la moartea celui mai mare dramaturg al lumii din toate timpurile, William Shakespeare.
Festivalul Internaţional Shakespeare şi Premiul Europa pentru Teatru, împreună, pot însemna prezenţa la Craiova a câteva sute de personalităţi ale culturii mondiale, literaţi, oameni de teatru, shakespeareologi, jurnalişti şi reprezentanţi ai televiziunilor din întreaga lume, cât poate nu ar fi adunat într-un an întreg Capitala Culturală a Europei 2021.
De aceea îmi permit să afirm cu toată responsabilitatea că desfăşurarea Festivalului Shakespeare din anul 2016 va face ca din nou Craiova să fie pentru zece zile una din Capitalele teatrului european, iar organizarea Premiului Europa pentru Teatru va aşeza pentru totdeauna Craiova între Capitalele Teatrului Mondial.
EMIL BOROGHINĂ