La orizont o campanie electorală… încurcată!

Mai sunt aproape două luni, până la primul tur al alegerilor prezidenţiale (10 noiembrie a.c.) şi deja bannere cu chipul „zâmbitor” al preşedintelui Klaus Iohannis, tentat de un al doilea mandat, încă de la investirea în primul, ne întâmpină în multe locuri ale municipiului. Şi situaţia e valabilă la nivelul ţării. Nu lipsesc, este adevărat, nici panourile, de mai mici dimensiuni, cu premierul Viorica Dăncilă, candidatul PSD. Încă nu au apărut afişe publicitare cu ceilalţi candidaţi: Dan Barna (USR-Plus), Mircea Diaconu (Pro România-ALDE), Teodor Paleologu (PMP), Ramona Ioana Bruynseels (Partidul Umanist), Liviu Pleşoianu, Florin Călinescu şi alţii, aflaţi în campania strângerii celor 200.000 de semnături. Bătălia electorală se va duce, după toate estimările în trei, Klaus Iohannis, oferta PNL, Viorica Dăncilă şi Dan Barna, consideraţi „greii” electorali. Este clar însă că atât Mircea Diaconu, Teodor Paleologu, în principal, nu se aruncă în bătălie, cu ochii închişi, nedorindu-se doar naivi sparing partner. În orice campanie electorală, de o asemenea anvergură, cum sunt alegerile prezidenţiale, candidaţii trebuie să făgăduiască ceva electoratului, să aibă un mesaj cât mai consistent, să seducă într-un fel sau altul alegătorii. Cum bilanţul actualului locatar de la Palatul Cotroceni nu arată deloc ispititor, deşi avantajos poziţionat în sondaje, situaţia nu se anunţă deloc facilă. Este şi motivul pentru care bruiază, pe cât posibil, cu obsinaţie de mai multă vreme, evoluţia guvernării, pe care o etichetează sistematic ca necorespunzătoare, toxică ş.a.m.d., susţinând dărmarea guvernului lui Viorica Dăncilă, după retragerea intempestivă a ALDE, pe cale de a face implozie. Parlamentarii ALDE sunt deja sau vor veni în barca PSD, şi Călin Popescu Tăriceanu nu are cum să stopeze migraţia parlamentarilor săi. Semnale îngrijorătoare i-au parvenit din multe filiale din ţară. Încât ameninţată serios, ca niciodată, este însăşi poziţia sa de lider, pentru „neinspirata” alianţă electorală cu Pro România lui Victor Ponta, contestat şi acesta în propriul partid. Se va juca oricum o piesă dificilă, actorii având de interpretat roluri cu care predecesorii lor nu s-au confruntat: nu promisiuni, nu scenari aiuristice, nu altceva. Doar dezbateri aprinse pe tema responsabilităţii şi a ceea ce tebuie făcut pentru ţară, pentru curmarea războiului nenorocit româno-român, pentru calmarea unor tensiuni nefireşti, pentru o ţară democrată. Cu creştere economică constantă, şi destule alte împliniri în plan social şi nu numai, despre care nu mai facem vorbire. Momentan premierul Viorica Dăncilă se vede „blocată la mantinelă” cum se spune, cu guvernul său aparent minoritar, care ar trebui lăsat să guverneze, deşi de pe margine liderul opoziţiei, Ludovic Orban, tot ameninţă cu iminenta moţiune de cenzură, pentru care strânge semnături de vreo trei ani. Deşi conştientizează dificultăţile imense care ar urma a fi surmontate în cazul unui succes: o coaliţie de guvernare PNL – USR-Plus (aritmetic imposibilă) cu candidaţi în alegerile prezidenţiale, nu ţine. Mutare greşită. Dan Barna vinde o imagine a neprihănirii sale, dar atât. Să revenim însă la bilanţuri. Ce va putea spune propriului electorat, Klaus Iohannis, după cinci ani, despre „lucrul bine făcut”, care să stea realmente în picioare? Ce merite îşi va putea aroga? Pre-campania electorală este deja tensionată, şi asta se resimte în spaţiul public. Actualul preşedinte a scăpat –cum a scăpat- de Liviu Dragnea, „ciuma roşie” şi alte drăgălaşe etichete, dar culoarul are obstacole. Fiindcă bătălia se va duce şi în alte zone, invizibile, şi Klaus Iohannis ştie că nu este avantajat, iar galeria sa zgomotoasă, vitaminizată de unele ambasade, l-ar putea abandona. A descins în arenă prea sigur pe sine, dar pare că îi tremură genunchii. Viorica Dăncilă, dacă CCR îi dă dreptate în disputa de contencios-constituţional, va puncta decisiv. Guvernul n-a ajuns de capul lui în confruntarea cu statul paralel, ci a fost îndemnat de o mare parte a societăţii, de a se înfrunta cu acesta. Tăcerea majorităţii nu înseamnă că n-a avut dreptate, şi Viorica Dăncilă presimte că are şansa ei, într-o confruntare cum n-a mai fost. Dacă îşi va mobiliza la maximum tot activul, cum nu s-a întâmplat de mult, accederea în turul doi poate fi o floare la ureche. Şi după aceea… finala se joacă.