Radu Aldulescu este invitatul lui Nicolae Coande la Teatrul Național „Marin Sorescu”, astăzi, 14 septembrie. De la ora 17.00, la sala „Ia te uită!” reputatul romancier va lansa cel mai nou roman al său, „Rezidenți în casa visurilor” (Ed. Hyperliteratura, 2018). Apărut în urma unui proiect bazat pe crowdfunding, cel de-al zecelea roman al lui Radu Aldulescu consfințește valoarea și talentul unui scriitor care este una dintre puținele revelații ale prozei românești de după 1989.
Pentru publicarea actualului roman, Editura „Hyperliteratura” a strâns suma de 11.502 lei de la cititori pe o platformă online. 114 cititori au susţinut publicarea romanului, cu sume cuprinse între 10 şi 500 de lei.
Cu ocazia lansării romanului, Radu Aldulescu va susține și conferința „Chinurile romanului românesc după 1989”, o radiografie onestă dar necruțătoare asupra valorii romanului românesc după schimbarea de paradigmă culturală și socială din 1989.
La lansare participă directorul Editurii „Hyperliteratura”, scriitorul Andrei Ruse. Actrița Theodora Bălan va citi monologul personajului Argentina. Prezintă Nicolae Coande.
Născut în 29 iunie 1954, la Bucureşti, Radu Aldulescu a debutat în 1993 cu Sonata pentru acordeon, roman care a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat romanele: Amantul Colivăresei (Nemira, 1995 – Premiul Editorilor din România, 1995; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2006; ediţia a III-a, Polirom, 2013; tradus în limba franceză la Éditions des Syrtes, 2013), Îngerul încălecat (Phoenix, 1996; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2011), Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare (Nemira, 1997; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2007), Proorocii Ierusalimului (Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004; ediţia a II-a, Corint, 2006; ediţia a III-a, Cartea Românească, 2008; ediţia a IV-a, Polirom, 2014; tradus în limba maghiară la Napkut Kiado, 2013), Mirii nemuririi (Cartea Românească, 2006 – Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române pe anul 2006; ediția a II-a, Polirom, 2017), Ana Maria şi îngerii (Cartea Românească, 2010), Cronicile genocidului (Cartea Românească, 2012; ediţia a II-a, Polirom, 2015; Premiul „Augustin Frăţilă“ şi Premiul pentru cel mai bun roman al anului 2012 la Colocviul Romanului de la Alba Iulia; tradus în limba maghiară la Napkut Kiado, 2016) şi Istoria Regelui Gogoşar (Cartea Românească, 2015 – Premiul Revistei „Familia”, 2015). A scris scenariul filmului Terminus Paradis (regizat de Lucian Pintilie), care a obţinut Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneţia, 1998. Cel mai recent roman, Rezidenți în Casa Visurilor, a apărut în mai 2018 la editura Hyperliteratura.
***
„… Aldulescu e (oricît ar părea de surprinzător) un urmaş îndepărtat al lui Caragiale, nu doar pentru că „simte enorm şi vede monstruos“, ci şi pentru că manifestă (la fel ca ilustrul său precursor) un pronunţat sentiment al absurdului, e fascinat de jocurile obscure ale hazardului, dar mai ales pentru că percepe lumea ca pe o mahala ontologică, fiind, nu în ultimul rînd, şi un poet al cartierelor mărginaşe ale Bucureştiului, un poet al Dristorului, pe care ajunge că-l confunde cu lumea. Romanul „marginalităţii“ pe care îl orchestrează cu meşteşug Radu Aldulescu nu-şi are echivalentul în literatura română de după 1990 decît în poemele cu lumpeni ale lui Ioan Es. Pop din Ieudul fără ieşire.” (Octavian Soviany, Observator cultural, nr. 931/2018)
***
“Protagonistul romanului este Grigore Stoenescu, un ziarist ratat, care, ajuns la 49 de ani, eșuînd în cîteva tentative de a-și face un rost, de a se fixa într-o situație stabilă, atît familial, cît și profesional sau social, ajunge să se întoarcă în apartamentul părinților bătrîni și, cum spune el însuși, să „atîrne“ la „pensioara“ lor, îngrijindu-i, făcînd piața, plimbînd cîinele bătrîn și orb al familiei și mai ales avînd o uriașă răbdare pentru a suporta nesfîrșitele perorații ale celor doi, foști ziariști la Scînteia, oameni de vază ai Partidului, nemulțumiți de statutul de pensionari pe care tranziția li l-a rezervat. Nu, lor nu le-a fost ușor, Partidul a avut încredere în ei, să nu creadă el că… Grigore este de la bun început încremenit într-o situație pe care o conștientizează, dar din care nu catadicsește să se salveze: aceea a ratatului absolut. A refuzat de foarte tînăr să profite de influența părinților și să se „aranjeze“, a abandonat fiecare posibilă carieră pe care a început-o, a lăsat suspendat fiecare nou proiect familial (nici una dintre căsătorii nu i-a ieșit, copilul, făcut tîrziu, pe la 40 de ani, cu o ciudată, Camelia, abia de îl recunoaște) și tot așa. Grig este omul care se mulțumește cu foarte puțin, ducîndu-și viața parcă la întîmplare, improvizînd permanent, fără nici o direcție, fără nici un plan, fără nici o plasă de siguranță“. (Bogdan Crețu, Observator cultural nr. 931, 2018)
