Dan Petrescu simte că-i fuge gazonul de sub picioare şi s-a autosetat pe modul „scandal”. La titlurile anterioare cu CFR, deşi obţinute la potou, în ultima şi în penultima etapă, Petrescu a avut controlul, a condus permanent, a fost preocupat numai să tragă semnale de alarmă pentru propria echipă, pentru a-şi ţine în priză jucătorii. Cu tenacitatea animalului de la care-i provine porecla, „Bursucul”, atacă rivala din Bănie ca pe o pasăre care abia a scos capul din cuib. Ştie că Universitatea nu are experienţa luptei la titlu, de la jucători până la antrenor şi conducători, şi încearcă să amplifice presiunea, care ar trebui să-i copleşească pe băieţii lui Bergodi. Se leagă de orice, dar atacă virulent, sperând ca oltenilor le tremure suspensorii când intră pe teren. Este transfigurat, pe bancă şi la interviuri, exagerează mai mult ca niciodată, inventează conspiraţii, încearcă să creeze polemici, deşi toţi îl lasă „în lumea lui”, îl privesc ca pe un bufon sau ca pe un lunatic.
Toată lumea este împotriva lui Petrescu. Federaţia, Liga, arbitrii, Craiova, regula under 21, pandemia. Până şi Deac, care spune că arbitrii nu au influenţat ierarhia. Cere VAR, deşi VAR-ul l-a scos din Europa, cu Sevilla. Lui i se refuză penalty-uri cu nemiluita, altora li se dau gratis. „Bursuc bătrân”, Petrescu ştie ce face, ştie că acum contează să creezi presiune. După ce ai luat titlul, poţi să-ţi ceri şi scuze pentru aceste crize, totul e apă sub pod pe Someş. Tot ce e important se joacă acum. Şi mai ales simte că echipa nu mai are forţa de dinaintea pandemiei. Iese la rampă fiindcă ştie că în club nu sunt voci suficient de puternice să atragă atenţia. Degeaba fac scandal Mara sau Bilaşco, nu au anvergură, nu-i ascultă lumea, nu-i identifică nimeni cu CFR-ul pe cei doi piteşteni şi nici nu au harul de a face tărăboi. Deşi pretinde că are o istorie de peste un secol, CFR Cluj nu poate scoate de la naftalină nişte glorii, pentru a se ocupa de „războiul psihologic”. Are, cel mult, nişte „foşti jucători ai echipei”. Simbolurile sale locuiesc în Peninsula Iberică, respectiv Cadu – căpitanul primelor titluri, ori sunt pe teren, adică Deac. Iar Cipri Deac etalează bun-simţul ardeleanului adevărat, având un discurs corect, opus lui Petrescu: „Urmărim Craiova, dar totul depinde de noi. Până acum n-au fost probleme mari de arbitraj. Jucătorul român găsește mereu scuze, suntem campioni la scuze”. Este un răspuns mai dur pentru Petrescu mai decât orice replică ar avea Craiova. Deac aduce normalitatea, fair-play-ul în fotbalul românesc. Şi în acelaşi timp este omul care ţine CFR-ul în lupta pentru titlu. Gol şi assist, atât cu Craiova, cât şi cu Gaz Metan. El este legenda care va vorbi în numele clubului din Gruia în următorii ani.
Valoarea de antrenor a lui Dan Petrescu nu poate fi contestată. Stilul de joc neatractiv, dar în acelaşi timp pragmatic, eficient, rămâne la aprecierea fiecăruia. Dar modul cum se manifestă public „Bursucul” este dezgustător. Problema lui Petrescu este că a devenit deja Petrică, din „Petrică şi lupul”. A văzut atâtea conspiraţii, atâtea penalty-uri neprimite, atâtea nedreptăţi închipuite, încât nimeni nu-l mai crede nici dacă ar fi prejudiciat. Deşi nu e, nici pe departe. Ipohondrul fotbalului românesc nu mai are credit nicăieri. Maimuţărelile, schimonosirile de pe margine nu mai infleunţează arbitri, victimizările nu-i mai aduc compasiune, hiperbolizarea adversarilor înaintea duelurilor directe nu-i mai adoarme pe aceştia. Bocitoarea îşi face datoria, dar nimeni nu-i mai înghite punerea în scenă. Unicul penalty despre care ar trebui să vorbească Petrescu este cel pe care i l-a apărat Ravelli, în vara lui 94. Deocamdată, Bănia nu i-a dat peste bot „Bursucului”. Craiova a răspuns cu manifestări de bucurie pe străzi. Dar şi oltenii au limitele lor. Deja unii fani au început să facă, pe paginile socializare, tot mai multe referiri la fostul atacant al Craiovei din 1995, Radu Niculescu, şi la fosta soţie a lui Dan Petrescu, Dana. Şi nu sunt deloc unele subtile. Semn că nu poţi să împroşti cu mizerii şi să rămâi curat.
Petrescu nu e nici măcar “om de onoare”. În penultima etapă a sezonului trecut, Craiova a jucat doar pentru remiza care aducea titlul în Gruia şi în acelaşi timp asigura, în mare parte, calificarea europeană a Universităţii, dar CFR-ul “Bursucului”, văzându-se cu sacii în căruţă, a stricat învoiala tacită, şi a înşfăcat toate punctele.
PS. Bârsan nu a ajutat deloc Craiova în derby-ul cu FCSB. Ambele lovituri de pedeapsă au fost acordate corect. Bârsan nu a dictat un penalty pentru FCSB, când Acka l-a ţinut pe Man, dar nici unul pentru Craiova, când Coman a făcut henţ în careu. Iar Andrei Vlad trebuia să fie eliminat când i-a aplicat acea directă lui Koljic. De fapt, cartonaşul roşu era cea mai blândă pedeapsă, pentru astfel de gesturi te aşteaptă în mod normal o răspundere penală. Bârsan arbitrase şi meciul Craiova – CFR 0-2, în februarie, iar atunci Petrescu nu a mai avut vreun reproş
