Universitatea Craiova – CFR Cluj 0-1
A marcat: Culio 78 – penalty .
Stadion: „Ion Oblemenco”, spectatori: 25.852.
Universitatea Craiova: Pigliacelli 6 – R. Popa 4 (79 Markovic), Gardoş 7, Tiago Ferreira 6 – Dimitrov 6, Mateiu 6, Zlatinski 5, Bancu 6 – Cicâldău 6 – Mitriţă – cpt. 7, Glavina 5 (65 Burlacu) 5. Antrenor: Devis Mangia. Rezerve neutilizate: L. Popescu – Briceag, Kelic, Bărbuţ, Mihăilă.
CFR Cluj: Arlauskis 7 – Peteleu 5 (46 Manea) 7, Vinicius 8, A. Mureşan 7, Camora – cpt. 7 – Hoban 7, Djokovic 6, Culio 7 – Mailat 6 (55 Omrani) 8, Deac 7, Ţucudean 6 (87 Costache). Antrenor: Edward Iordănescu. Rezerve neutilizate: Vâtcă – Males, Bordeianu, Păun.
Arbitru: Radu Petrescu (Bucureşti) 7. Asistenţi: Ovidiu Artene (Vaslui), Marius Urzică (Piatra Neamţ). Rezervă: Marius Avram (Bucureşti). Observatori: Sorin Boca (Iaşi), Adrian Lucaci (Arad).
Bănia a avut primul prilej de a găzdui o Supercupă a României, în care Universitatea a fost oaspete, evident, doar pe foaia de joc, fiindcă aprope toţi cei 26.000 de spectatori au fost „lei alb-albaştri”. În trei rânduri a mai fost Ştiinţa aproape de a participa la Supercupă, de la înfiinţarea acestei competiţii, dar de fiecare dată a pierdut finala Cupei României. De partea cealaltă, CFR a poposit în Bănie din postura campioanei şi avea două Supercupe în vitrină, după cel mai prodigios deceniu din istoria clubului.
Uniersitatea a avut o vară prolifică mai mult la nivelul bugetului, fiindcă echipa a slăbit prin cele 7 plecări, cele ale „poneilor” Gustavo şi Băluţă fiind chiar „dureroase” pentru primul 11, reuşind în schimb numai două achiziţii, Pigliacelli şi Cicâldău, ambii regăsindu-se în formula de start din Supercupă. Forţat de împrejurări, Mangia a umblat şi la sistemul de joc, trecând din 3-4-3 la un 3-4-1-2, cu Alex Cicâldău în spatele vârfurilor.
La polul opus se afla campioana, întărită în pauza de vară, schimbarea fiind pe banca tehnică, Edi Iordănescu suplinindu-l pe Dan Petrescu. O dată cu antrenorul s-a modificat şi discursul la CFR, Iordănescu junior declarând că are la dispoziţie „cel mai bun lot din România”, în timp ce „Bursucul” ne obişnuise cu văicărelile şi elogiile exagerate la adresa adversarilor.
Dacă noul „Ion Oblemenco” ne obişnuise cu afluenţa de public, o surpriză plăcută a fost terenul de joc, impecabil după pauza de care a avut şi el parte. Din peluza nord, fanii îşi reafirmau la început de meci ataşamentul pentru culorile Ştiinţei: „Mai frumoasă decât toate diamantele şi decât oricare dintre astre e doar credinţa noastră, strălucind în nopţile albastre”, într-o coregrafie cu fâşii albastre şi argintii.
CFR a trecut de la sistemele folosite de Dan Petrescu, 4-2-3-1 şi 4-4-2, într-un 4-3-3 parcă mai ofertant, mai combinativ, fără acele mingi aruncate obsesiv pe vârf. Oapeţii au dominat startul de joc, punând presiune pe careul oltean, iar Mailat i-a prilejuit prima intervenţie în tricoul Craiovei lui Pigliacelli. Imediat, italianul a scos de sub bară un corner executat viclean de Deac. Răspunsul amfitrionilor a fost inspirat de magia lui Mitriţă, care a năucit în dribing defensiva ardeleană, dar n-a avut antidot la Arlauskis. Pe respingere, nici Cicâldău n-a găsit breşa printre alunecările disperate ale fundaşilor adverşi. Mitriţă a fost în rolul lui Neymar, tăvălit de fiecare dată de adversari, dar fără a-l convinge de fiecare dată pe arbitrul Radu Petrescu. După minutul 20, partida a avansat la capitolul agresivitate, dar au dispărut ocaziile. Treptat, ritmul a scăzut semnificativ, atât din cauza precauţiei celor două echipe, dar şi ţinând cont că a fost primul meci al sezonului.
Iordănescu a mutat după pauză cu Manea şi Omrani, iar CFR a forţat deschiderea scorului, iar fundaşul-golgheter Vinicius a nimerit bara cu o lovitură de cap. Când meciul curgea spre lovituri de departajare, a apărut naivitatea lui Popa sau şiretenia lui Omrani, din care a ieşit penalty-ul trasformat de Culio. Şi o echipă matură precum CFR nu putea pierde în ultimele zece minute un astfel de avantaj, mai ales în faţa unui adversar care şi-a pus speranţele pe final într-un atacant de 17 ani, Markovic. De altfel, Mangia se uita cu teamă pe bancă, gândindu-se că ar mai fi avut nevoie de câteva transferuri pentru a culege încă un trofeu. De altfel, italianul nici n-a făcut toate schimbările. Oltenii au forţat egalarea în van, trofeul a mers în Ardeal, la echipa care nu a vândut jucători şi chiar s-a întărit, în timp ce 26.000 de olteni au rămas cu buza umflată şi cu gândul la banii care au intrat din transferurile lui Băluţă, Screciu şi Gustavo.
