Când ieri 13 iulie a.c., ora 9:55 (la Bruxelles) Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, anunţa pe Twitter, că summitul liderilor din zona euro s-a încheiat cu un acord, care deschide porţile celui de-al treilea plan de ajutor destinat Greciei, şi Grecia rămâne în zona monedei unice, s-a respirat uşurat nu doar la Atena, ci în toată Uniunea Europeană. Prezent la „conferinţa privind finanţarea dezvoltării” de la Addis Abeba, economistul Joseph Stiglitz, deţinătorul premiului Nobel pentru economie, fost economist şef al Băncii Mondiale, deplângea lipsa de solidaritate a Europei. „Grexit” a dispărut, cum a comentat preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. Imediat, moneda euro a remontat faţă de dolar. Armistiţiul are însă baze dure: punerea sub tutelă şi accentuarea austerităţii. De la începutul anului Grecia face faţă unui război economic, FMI şi Eurogrup suspendând ajutoarele prevăzute prin cel de al doilea plan. Alexis Tsipras, premierul de la Atena a şi recunoscut: „am fost bătuţi de o manieră justă.” Implicat până la epuizare în negocierile maraton de la Bruxelles, Francois Hollande a spus doar că „credibilitatea Europei a fost prezervată”, reamintind importaţa cuplului franco-german în obţinerea unui compromis. Un „Grexit” ar fi fost un dezastru pentru Grecia şi pentru zona euro. Şi nu numai. Graţie Franţei şi în special preşedintelui său, Francois Hollande, susţinut e drept fără mare discreţie de premierul italian Matteo Renzi, s-a obţinut accesul la un drum lung şi dificil, cum avertiza cancelarul german Angela Merkel. Într-un context naţional, european şi internaţional particular, între riscul terorist şi ameninţarea Grexit, Francois Hollande va participa astăzi la tradiţionala sărbătoare tradiţională, în ipostaza unui preşedinte, devenit o adevărată pavăză pentru compatrioţii săi. Presa din Hexagon afirmă că Hollande a optat pentru o formulă identică celei de anul trecut, cu tradiţionala defilare, apoi interviul obişnuit de 45 de minute pe France 2 şi TF 1, ora 14:15 la Elysee. Într-un an marcat de traumatismele atentatelor din ianuarie, recrudescenţa terorismului internaţional şi criza ucraineană, Francois Hollande va acroşa şi chestiunile economice şi sociale, menţionează Elyzee. Lupta contra teriorismului şi siguranţa cetăţeanului rămân îngrijorările francezilor. Fireşte prin ceea ce a făcut Francois Hollande, la Bruxelles, şi povestea este lungă, stânga europeană a ieşit „mai bine” decât Berlinul. Dacă acest detaliu mai contează. Parisul se confruntă cu destule probleme. Şi asta cu 22 de luni înainte încheierii mandatului actualului preşedinte. În continuare nepopular în ţara sa. Crizele din Siria, Irak şi Libia care antrenează afluxul de imigranţi fără precedent spre Europa, dar în principal problemele economiei, sunt pe agenda lui Francois Hollande, politician versat, care şi-a demonstrat anvergura în dosarul grec. 14 iulie este ziua Franţei, sărbătoare naţională, care an de an ne prilejuieşte ocazia să salutăm prietenia care ne leagă de un popor, cu care ne-am avut mereu bine, în planul cooperării bilaterale, ani de-a rândul considerând Parisul capitala … României.
