Ieri, Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) şi Curtea de Apel Craiova au organizat la Universitatea Spiru Haret din Craiova, seminarul cu tema „Implementarea mecanismului de cooperare şi verificare pe justiţie”. „Având în vedere că la 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, a fost instituit un Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV) pentru a sprijini România în vederea remedierii deficienţelor din domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, precum şi pentru a monitoriza progresele realizate, AMR organizează o serie de întâlniri pe această temă, în cadrul cărora au loc dezbateri privind evoluţia şi rezultatele reformei sistemului judiciar, în această serie se înscrie şi acest seminar” a precizat Florica Diaconescu, preşedinte AMR-Filiala Dolj. La manifestarea de ieri au luat parte judecători şi procurori şi vor conferienţa prof.univ.dr Mona Pivniceru, în calitatea sa de Preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dr. Dieter Schlafen.
Un volum de muncă enorm
Preşedintele AMR, prof.unv.dr Mona Pivniceru a precizat ieri, atât în faţa magistraţilor cât şi în cadrul unei conferinţe de presă organizată la finalul seminarului că Raportul respectiv este analizat din punctul de vedere a modului în care s-a implementat Mecanismul de Verificare şi Cooperare. Adică, mai exact, dacă se poate implementa în toată completitudinea lui şi dacă o parte din legislaţie, care nu priveşte sistemul judiciar, cu partea care produce efecte ale sistemului judiciar se reflectă cu adevărat în starea actuală a sistemului judiciar, pentru că, susţine Mona Pivniceru „nu se mai poate adăuga ceva la un sistem care rămâne strâmb făcut…”. Pe de altă parte, preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România a mai spus că fondul problemei va rămâne din păcate, acelaşi. „Sedii proaste, mulţi judecători în birou, încărcătură enormă, aproape imposibilă, număr mare de dosare pe cap de judecător, ceea ce ridiculizează şi dreptul de acces al cetăţeanului la un tribunal. Nu poţi avea pretenţie de la un judecător care este, la rândul său, vulnerabil, pentru că a te pronunţa în 100 de dosare pe şedinţă, a aplica un text corespunzător la fiecare caz în parte, a redacta o hotărâre în termenul prevăzut de lege, înseamnă mare vulnerabilitate. Un risc deja pentru judecător, care nu poate, cu toată voinţa lui, un act de justiţie normal, din cauza sufocării lui cu dosare” a subliniat prof.univ.dr Mona Pivniceru.
Reorganizarea ÎCCJ
Magistraţii au mai discutat ieri şi despre transformarea-reorganizarea ÎCCJ în aşa manieră încât instanţa să-şi îndeplinească menirea sa constituţională. În acest context, Mona Pivniceru a spus că potrivit Constituţiei României, ÎCCJ trebuie să asigure aplicarea şi interpretarea unitară a legii. „Acum când vorbim, dar şi după noile coduri, ÎCCJ rămâne o instanţă ordinară de a judeca recursuri la fel ca tribunalele şi curţile de apel. Dacă ÎCCJ judecă recursurile în mod obişnuit, dosare care nici măcar nu sunt esenţiale în a direcţiona dreptul românesc, când mai are timp să pronunţe recursuri în interesul legii, în aplicarea legii, în structurarea ei unitară ca aplicare de instanţele româneşti. Sunt 60 de dosare pe un judecător de la ÎCCJ. Noi cerem dreptul cetăţeanului de a fi judecat normal, raţional. Respectul acordat cetăţeanului este invers proporţional cu numărul de dosare. Concluziile acestui raport demonstrează fără dubiu că un judecător judecă două sau trei norme.” a mai completat preşedintel AMR.
„În Raportul CE – judecătorii nu aplică pedepse disuasive”
Prof.univ.dr Mona Pivniceru a mai discutat ieri şi despre faptul că există în Raportul Comisiei Europene o prevedere care spune că judecătorii nu aplică pedepse disuasive. „Am întrebat Comisia despre această aserţiune băgată în toate rapoartele din 2007 până acuma. A-i spune unui judecător de către un for politic european, că până la urmă asta este, cum să aplice legea într-un caz dat mi se pare o injoncţiune de nepermis în actul de justiţie Nu-i poţi răpi judecătorului, indiferent de cauza pe care o judecă, libertatea pe care i-o dă legea să dea satisfacţie tuturor circumstanţelor legale în individualizarea unei pedepse. Prin jocul acestor circumstanţe pot exista şi situaţii în care pedeapsa nu este disuasivă. Dar de ce nu face statul o reglementare care să dea caracter disuasiv acestora ?! Practic, se obligă judecătorul să dea o pedeapsă aspră la o infracţiune, lăsându-i posibilitatea legală de a aplica textele, dar determinându-l să nu le aplice. Politica mea naţională în materie criminală sau de mare corupţie este foarte aspră. Asta este o declaraţie de principiu. Dacă vrei s-o faci lege, atunci spune că ridici limitele de pedeapsă, astfel încât judecătorul să se ducă cât mai sus, dar nici să nu coboare mai jos, îi îndepărtezi circumstanţele de la aplicare, mai pui nişte condiţii şi atunci ai configurat un cadru penal aspru cu pedepse disuasive.
„Se deteriorează condiţia juridică a judecătorului”
Preşedintele AMR a mai tras un semnal de alarmă şi vizavi de condiţia juridică a judecătorului. S-a vorbit despre deterioara acesteia, un lucru extrem de grav. „Încet dar sigur se deteriorează condiţia juridică a judecătorului. Judecătorii se simt ameninţaţi pentru că dacă din partea Ministerului Justiţiei sau a Parchetului General este reclamat la CSM pentru răspundere disciplinară, de bună seamă că este o injoncţiune publică şi disuasivă asupra judecătorului Când s-a trecut în Constituţie independenţa puterii judecătoreşti, legiuitorul nu a înţeles că face ce vrea el în dosare. A înţeles că judecătorul, atunci când pronunţă o hotărâre, să nu fie intimidat, să nu fie înfricoşat, să nu fie supus nici unei presiuni administrative sau de orice natură. El trebuie să fie liber, în sensul că trebuie să fie degrevat de orice presiune exterioară care ar putea influenţa soluţia. Noi suntem departe de chestiunea asta.
Prof.univ.dr Mona Pivniceru, preşedinte AMR :
„Judecata se poartă cu o finalitate, ca acel drept asupra căruia a statuat judecătorul să intre în patrimoniul celui care l-a reclamat şi l-a câştigat. Ori atâta vreme cât cetăţeanul a câştigat procesul şi nu-şi poate valorifica dreptul, este o iluzie ideea de judecată. Este o subminare a puterii judecătoreşti. Este o devalizare a unui drept al cetăţeanului pe care l-a câştigat în faţa instanţei…”
***
Timp ce cinci zile, în perioada 9-13 mai 2011, experţii CE s-au aflat în Bucureşti, în misiunea de evaluare a angajamentelor asumate în cadrul MCV. Aceştia s-au arătat preocupaţi de mecanismul de apărare a independenţei şi reputaţiei magistraţilor, de situaţia resurselor umane de la nivelul Inspecţiei Judiciare, de un mecanism de eficientizare a activităţii acesteia, de managementul de caz în procedura de soluţionare a dosarelor de mare corupţie, precum şi de proiectul de raţionalizare a unor instanţe şi parchete. De altfel, în cadrul întâlnirii au fost prezentate ultimele decizii aprobate la nivelul comisiilor din cadrul Consiliului sau a plenului CSM, printre care aprobarea unei proceduri de încuviinţare a percheziţiei, reţinerii şi arestării preventive a judecătorilor şi procurorilor; adoptarea unei noi proceduri şi criterii de recrutare a inspectorilor judiciari; încheierea unor protocoale cu Uniunea Avocaţilor şi Consiliul de Mediere pentru susţinerea medierii ca principală modalitate de rezolvare alternativă a litigiilor.
