Trăim, pentru câteva zile, sub un crez comun, Învierea Domnului. Sărbătoarea la români înseamnă smerenie, speranţă, dar şi o masă îmbelşugată, cu produse lăsate de tradiţie: ouă roşii, cozonac şi carne de miel. Pentru familia Vlad din localitatea Sfircea, comuna Braloştiţa, tradiţia pascală este umbrită de lipsuri. Deşi sunt oameni gospodari, care nu s-au ferit niciodată de muncă, posibilităţile lor materiale rămân modeste. Ştiu însă, de fiecare dată, să aducă bucuria Învierii în mijlocul familiei şi mai ales în sufletul celor cinci copii.
De mai mulţi ani, familia trăieşte o adevărată dramă, după ce tatăl a fost diagnosticat cu maladia Addison, o afecţiune rară şi grea, incurabilă, care nu-i permite să depună efort pe timp îndelungat. Principalul venit al lor este de 400 de lei, reprezentând pensia de boală a lui Grigorie Vlad. Mama copiilor nu are un loc de muncă, iar când vine primăvara merge cu ziua la săpat. Aşa s-a întâmplat şi în Joia Mare, când noi le-am trecut pragul. „Sunt de şase ani pensionat pe caz de boală. Ne descurcăm mai greu cu banii. Soţia nu are loc de muncă, dar de obicei merge cu ziua la oamenii din sat. Cine mai are nevoie o mai cheamă. Dar vă daţi seama că, prea mult, nu câştigă. La noi, este 40 de lei ziua de muncă, dar e sărăcie şi prea puţini mai cheamă ajutoare pentru muncile câmpului. Mai mult primăvara sunt astfel de cereri”, a spus tatăl copiilor.
Săraci dar gospodari
Muncesc la câmp, dar şi în gospodărie. Chiar dacă lipsa banilor nu le-a permis să-şi construiască decât o casă din chirpici, au ştiut să o îngrijească, astfel încât să-i dea un aspect plăcut. Şi încearcă să o îmbunătăţească. La intrare au adăugat construcţiei ceva cărămidă roşie pentru consolidare, iar pentru că se apropia Paştele au făcut curăţenie în toată gospodăria. Un exemplu pentru tot satul este însă grădina pe care acest om bolnav reuşeşte, desigur, cu sprijinul familiei să o întreţină. Primăvara şi vara este principala sursă de hrană, dar le asigură şi conservele pentru cămară. Anul acesta au ieşit cu greu din iarnă. Nu au avut posibilităţi să cumpere suficiente lemne pentru a încălzi toată casa, aşa cum ar fi trebuit. S-au strâns cu toţii într-o cameră, pe care au folosit-o pentru gătit dar şi pentru dormit. Au trecut însă cu bine şi peste asta.
Două dintre fete au abandonat şcoala
Problemele familiei se răsfrâng, din păcate, şi asupra copiilor. Lipsa banilor nu le permite să-şi finalizeze studiile. Mai mult de opt clase nici unul dintre ei nu a reuşit să termine. Una din fete are acum 17 ani şi s-a căsătorit. Alta, Ana Maria a absolvit anul trecut gimnaziul şi a rămas acasă, deşi şi-ar fi dorit să continue studiile. „Aş fi vrut să mă duc la liceu, dar dacă nu sunt bani stau acasă şi gătesc, spăl, fac curat”, povesteşte adolescenta. Tatăl speră că poate la toamnă Ana Maria va avea şansa să reia şcoala. „Poate mai apare vreun sprijin financiar, pentru că statul oferă o bursă de liceu de 180 de lei, dar noi ar fi trebuit să dăm aceşti bani numai pentru transport, chiar dacă se duce la liceu în Filiaşi. Nu puteam să-i oferim susţinere financiară pentru îmbrăcăminte, încălţăminte, hrană, caiete şi cărţi”, mărturiseşte Grigorie Vlad.
Cei mici au speranţă pentru viitor
Şi pentru ceilalţi copii viaţa este la fel de grea. Deşi învaţă bine, nici pentru ei nu există deocamdată garanţia că vor putea să continue studiile. Daniel şi Claudia sunt elevi în clasa a V-a, respectiv în clasa a II-a şi învaţă la Şcoala din Braloştiţa. Avantajul lor este că, pentru moment, rechizitele sunt oferite prin intermediul şcolii de Ministerul Educaţiei. Părinţii mai completează, pe parcursul anului, din alocaţie necesarul de caiete şi creioane. Mezinul familiei este Gabriel, care merge încă la grădiniţă, locul unde intră în lumea copilăriei, prin poveştile citite de educatoare. Este micuţ, tăcut şi la fel ca şi ceilalţi fraţi, dedicat familiei.
Niciunul nu şi-au pierdut însă speranţa că la un moment dat vor putea să înveţe o meserie pentru a duce un trai mai bun. De ce nu, dacă vor fi ajutaţi, vor putea să-şi construiască o carieră. Daniel spune că este pasionat de matematică. Nu are însă timp suficient să se ocupe de pregătire, să exerseze. Nici nu poate participa la concursuri, deşi şi-ar dori mult, pentru că acestea costă bani.
Înainte de toate, copiii sunt totuşi bucuroşi că îşi pot ajuta părinţii, fiind conştienţi că şi ei depun eforturi pentru a trăi de pe o zi pe alta.
„Eu dacă nu pot să fac prea mult efort, ne ajută şi copiii. Nu au timp să se joace prea mult şi nici nu au jucării. Nici măcar minge nu am putut să le iau. Banii ne ajung doar pentru cele necesare casei şi cam atât”, mărturiseşte trist tatăl copiilor.
Tatăl suferă de o boală rară
Din trei în trei luni, Grigorie Vlad trebuie să meargă la spital pentru consult, finalizat, de obicei, cu schimbarea tratamentului. Niciodată mai ieftin de 150 de lei. Maladia Addison de care suferă, îi impune un regim de viaţă destul de strict. Dacă nu merge la tratament la timp, nu poate să ducă un trai normal. „Mă simt fără putere, slăbesc pentru că nu se asimilează mâncarea. Pentru investigaţii trebuie să mă internez în spital. Ultima dată am fost acum trei luni şi trebuie să strâng bani să merg din nou la medic”, povesteşte Grigorie Vlad. Atunci când nu are bani, omul se vede nevoit să amâne consultul medical, desigur cu implicaţii asupra stării de sănătate.
De Paşti se roagă pentru binele familiei
Povestea familiei Vlad a intrat şi în atenţia organizaţiei World Vision, care zilele trecute, cu sprijinul voluntarilor de la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” a derulat o campanie umanitară, aducându-le pentru Paşti alimente, haine şi cărţi. Cei mai bucuroşi au fost copiii, care au şi intrat repede în casă, să vadă ce le-a adus iepuraşul. Pregătiri pentru sărbătoare fac şi părinţii copiilor, aşa cum pot. Nu au miel şi nici posibilitatea să cumpere carnea, dar s-au gândit să le pună totuşi pe masă, bucate mai deosebite decât de obicei. Planul este să gătească sarmale, dacă se poate, să facă câteva prăjiturele şi să vopsească ouă. Din meniu se pare că nu va lipsi însă nici friptura. Nu de miel, aşa cum o cere tradiţia, ci de pasăre. Cea mai importantă pentru familia Vlad rămâne sănătatea. Este dorinţa cu care încep şi încheie fiecare rugăciune.
Orice ajutor material pentru familia Vlad este binevenit. Persoanele care doresc să le ofere sprijinul cu alimente, haine, pături, perne, pot suna la numărul de telefon 0736.444.817, la care va răspunde un reprezentant al organizaţiei World Vision Craiova.
CARMEN RUSAN şi RADU ILICEANU
