Calendaristic, primăvara lui 2022 a debutat cu temperaturi scăzute, fireşti lunii martie, dar „incandescente” în planul îngrijorării augmentate de ceea ce se întâmplă în Ucraina prin agresiunea militară a Rusiei. Despre suveranitatea alimentară se discută în termeni alarmanţi, chiar la nivel european, nu doar pentru că Ucraina contează pe piaţa cerealelor, cum contează de altfel şi Rusia, cât din cauza preţului ameţitor rostogolit –şi încă nu s-a oprit- la carburanţi. Conceptele de suveranitate şi independentă alimentară, o vreme ocultate, revin în forţă. Suveranitatea alimentară, distinctă de securitate alimentară (accesul nemijlocit la hrană, produse agroalimentare de bază, disponibilităţi alimentare îndestulătoare pentru consum) deja o miză, nu trimite înapoi, cum s-ar putea crede cu autosuficienţă. Şi presupune, ca efect al planificării şi politicilor destinate limitării dependenţelor, satisfacerea cvasi-integrală, prin producţia internă a necesităţilor de consum. Graţie Politicilor Agricole Comune (PAC), un reviriment a putut fi sesizat în domeniul agroalimentar, deşi până la diminuarea deficitului comercial, drumul este lung. În acest context suficient de neliniştitor, întâlnirea ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, cu reprezentanţii procesatorilor din industria de morărit-panificaţie (ROMPAN) şi cei ai distribuitorilor de pe piaţa cerealelor şi plantelor tehnice, poate fi luată în consideraţie, prin substanţa dialogului, ca utilă. O premiză: în acest moment există, în silozuri, cantităţi suficiente de grâu şi porumb pentru a acoperi necesarul solicitat de industria de panificaţie, furajele destinate şeptelului, dar şi disponibilităţi pentru cantităţile contractate la export. Ce spune între altele Mihai Anghel, patronul Cerealcom Segarcea, prezent la rundele de dialog cu ministrul de resort al agriculturii: „Există o agendă încărcată de deziderate. Unele au vechime, fiind nesoluţionate, altele sunt de dată recentă, cu impact imediat la populaţie. Dacă avem stocuri rezonabile de materii prime (grâu, porumb, floarea-soarelui) nu avem o corelaţie clară, certă, cu industria procesatoare. Între amonte şi aval avem disfuncţionalităţi, sau oricum o precară sincronizare. Se stăruie într-o confuzie prelungită, între cantităţile de materii prime stocate şi capacitatea de procesare a acestora. Defectuoasă rămâne şi colectarea datelor din teritoriu, monitorizarea acestora, pentru o cât mai bună decizie ce trebuie implementată”. De regulă, Mihai Anghel îşi calibrează bine cuvintele pentru a nu i se răstălmăci cumva sensul lor. În opinia lui sunt multe lucruri care trebuiau făcute de-a lungul anilor, şi nu printr-un hei-rup, în astfel de momente. Dar asta e situaţia. Semnalul firesc, într-un alt plan al rundelor de dialog purtate, în Capitală, a fost unul clar: nu există motive de panică vizând aprovizionarea populaţiei cu produse agro-alimentare, România rămânând, în continuare, un partener solid şi predictibil pe pieţele internaţionale. Adrian Chesnoiu a exclus, cu desăvârşire, riscul unei crize alimentare şi a mai spus că se are în vedere, în contextul creşterii preţurilor, instituirea TVA zero. Mutatis-mutandis, asemenea evaluări ar putea avea loc –cerinţa este imperativă- şi la nivelul judeţului Dolj, fiindcă descentralizarea este sau era unul din principiile administraţiei publice locale şi judeţene. A cunoaşte cu precizie mersul lucrurilor, a şti pe ce „te bazezi” în buna aprovizionare a populaţiei nu se poate realiza, decât printr-un dialog permanent, dacă se poate fertil, cu marii producători de legume, fructe, carne, preparate lactate, cereale, din teritoriu, prin analize riguroase şi intervenţii oportune la factorii decizionali. Suntem deja la mijlocul lunii martie şi nu e deloc prematur să se cunoască starea sistemelor de irigaţie, data la care vor putea fi puse în funcţiune ş.a.m.d.. Nu este deloc exclus, având în vedere deficitul de umiditate existent în sol, ca punerea lor în folosinţă, la sistemele de irigaţii ne referim, să fie cerută de fermieri mult mai devreme. Sunt multe chestiuni, specifice unei bune aprovizionări a populaţiei, care merită abordări serioase, responsabile, profesioniste. Şi rezolvarea lor, a unora dintre ele, depinde de oamenii locului, adică de ceea ce avem la nivelul administraţiei publice judeţene.
