Despre polițiști se spune că nu prea ar avea simțul umorului… Iar multitudinea de bancuri la adresa lor nu îi amuză nicicum! Există însă cel puțin o excepție: undeva, în Gorj, un polițist – pe deasupra, și criminalist! – nu numai că are haz; are și subtilitate, și idei artistice și mai are și talent din belșug! Dovada? Este singurul polițist din țară licențiat în Arte Vizuale!
Aurelian Iulius-Șuță, pe numele său, a debutat în caricatură în urmă cu 25 de ani, a participat şi a fost premiat la numeroase saloanele de umor din țară și străinătate și a deschis nu puține expoziții. Cea mai recentă – la Galeria „ARTA” din Craiova, unde poate fi vizitată și în acest week-end, accesul publicului fiind liber. Organizată de Muzeul de Artă și filiala locală a Uniunii Artiștilor Plastici din România, expoziția cuprinde aproximativ 80 de caricaturi, selectate dintre cele realizate în ultimii zece ani, însă cu un mesaj satiric și azi actual. Aurelian Iulius-Șuță preferă acest gen în locul caricaturii de presă, „ale cărei viață și forță sunt de conjunctură, de două-trei săptămâni”. „Nu îmi face foarte mare plăcere să eternizez personaje cum sunt cele de pe scena publică din zilele noastre. Dai drumul la televizor și… sunt destule caricaturi ca să mai pot eu adăuga ceva!”, spune artistul.
Despre sine, despre arta sa și despre caricatură, în general, a vorbit Aurelian Iulius-Șuță cu prilejul vernisajului de la Craiova, din 4 martie a.c., eveniment care s-a bucurat de participarea unui numeros public, inclusiv a comisarului-șef Constantin Nicolescu, inspector-șef al Inspectoratului de Poliției Județean Dolj. „Caricatura deranjează. Este un risc pe care un artist și-l asumă…”, a afirmat expozantul, comentând și atentatele recente care au vizat redacția revistei satirice „Charlie Hebdo”. „Dacă la Paris caricaturiștii mor de glonț, prin România cam mor de foame…”, a mai spus acesta.
Agent-șef principal Aurelian Iulius-Șuță lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Gorj de vreo 22 de ani, iar de 16 ani își desfășoară activitatea la Serviciul Criminalistic. A făcut cam tot ce presupune această meserie, începând cu cercetarea la fața locului. În prezent administrează o bază de date cu fotografii de semnalmente, folosite pentru identificarea persoanelor, și realizează și portrete-robot ale făptașilor. „De ce credeți că avem atâția hoți în România?”, îl întreba cineva la vernisajul de la Craiova. „Probabil sunt prea puțini polițiști!”, a venit, prompt și nu lipsit de umor, răspunsul său. „Hoțul este precum cuiul în talpă: apare când nu te aștepți și nu și-l dorește nimeni…”, a adăugat acesta.
„Sunt un artist printre polițiști și un polițist printre artiști…”
Spectaculosul de asociere dintre mediul profesional și cel artistic l-a urmărit mai mereu, indiferent dacă s-a aflat într-un context ori în celălalt. „Sunt numit cel mai bun caricaturist dintre polițiști și cel mai bun polițist dintre caricaturiști! Mie îmi place să fiu mai subtil, ca și o satiră, să spun, mai simplu, că sunt un artist printre polițiști și un polițist printre artiști…”, declară Aurelian Iulius-Șuță ȘAI, cum își semnează caricaturile. „Artistul, într-o comunitate socio-profesională de factura Poliției, este un fel de interfață între instituție și societatea civilă. Este o dovadă a faptului că polițistul, înainte de a avea această carieră, este om care are – ca orice alt om – sentimente, trăiri. Există o stare de normalitate vizavi de comportament, de substanța spirituală”, mai spune acesta.
Încă n-a suportat nici un fel de consecințe personale din cauza satirei…
Deși genul de artă pe care îl practică nu e întotdeauna gustat ori receptat așa cum și-ar dori, Aurelian Iulius-Șuță mărturisește că nu a fost vreodată tratat cu ostilitate din această cauză. Nici măcar în mediul polițienesc în care activează de atâta timp. „Caricatura este un gen al artelor vizuale care deranjează. În general satira, critica deranjează. Este un risc pe care un artist și-l asumă. Însă nu deranjează într-o atât de mare măsură încât, la un anumit nivel, să suporți niște consecințe personale. Am văzut la Paris că au existat consecințe ale unei libertăți de exprimare asumate, dar nu le consider a fi personale neapărat. A fost o luptă de idei care s-a concretizat în niște asasinate. Oricum, dacă la Paris caricaturiștii mor de glonț, prin România cam mor de foame… Dar asta este altă discuție”, a comentat artistul, care, având în vedere că lucrează la un Serviciu Criminalistic, adesea abordează și subiecte din zona umorului negru.
Dincolo de acest „deranj”, caricatura – ca orice gen al artelor – presupune multă iubire, implicare și pasiune, consideră ȘAI. „Prin urmare, dacă este făcută cu sufletul, ea nu are scopul de a leza, ci de a trage un semnal de alarmă, de a corecta sau a educa”, a mai spus acesta. Chiar și celebrele bancuri cu polițiști – crede artistul – „sunt făcute cu sentimente de bunăvoință și în spiritul corectării lucrurilor mai puțin plăcute care se întâmplă… nu neapărat în Instituția Poliției, ci în toate instituțiile”.
În locul caricaturii de presă preferă un mesaj care „să nu se dilueze în timp”
Ce îl interesează în mod deosebit pe Aurelian Iulius-Șuță este ca umorul și satira din lucrările sale să rămână de actualitate, indiferent de… vreme și vremuri. Tocmai de aceea a renunțat, în ultima perioadă, la caricatura de presă, cu efemeritatea subiectelor sale cotidiene. „Am niște motive… nu neapărat de autocenzură, cât de bun simț să nu tratez subiecte de presă. În plus, am încercat, de-a lungul carierei mele de caricaturist, să desenez în așa fel încât mesajul unei satire – chiar dacă nu are impactul caricaturii de presă, cu surprinderea satirică a unei actualități pe care omul o digeră exploziv – să nu se dilueze în timp. Și am constatat cu plăcere că niște lucrări ale mele de idee, mai vechi, au avut același mesaj și au transmis aceleași sentimente și trăiri pe care eu le-am simțit la momentul respectiv”, a subliniat Aurelian Iulius-Șuță.
Pe de altă parte, mărturisește că nici nu îi face vreo plăcere să „eternizeze” în tușe personaje precum cele de pe actuala scenă publică. „Dai drumul la televizor și… sunt destule caricaturi ca să mai pot eu adăuga ceva! ”, spune ȘAI, care a avut nu puține colaborări cu mass-media centrale și locale, dar îndeosebi cu reviste ale Ministerului de Interne, precum „Pentru Patrie”, „Poliția Română”, „Jandarmeria Română”, „Frontiera” ș.a.
Gabriel Bratu, grafician: «Orice expoziție de caricatură este o bucurie imensă pentru un caricaturist. Mai ales că pe ȘAI îl cunosc de foarte mult timp, de la începuturile lui ca artist. Și de la an la an descopăr un alt ȘAI. Pentru că a progresat enorm. Are idei, are sare, are talent la desen… Excelează în caricatura fără text, adică spune ce are de spus numai prin desen. E mare lucru să întrunești toate condițiile astea, ca să faci azi o caricatură bună. Iar el o face».
La 50 de ani își dorește o „retrospectivă de idei”
În plus, Aurelian Iulius-Șuță este mereu prezent în saloanele de caricatură, naționale și internaționale, al căror efort de supraviețuire, din punct de vedere economic, îl apreciază în mode deosebit. N-au reușit să o facă, din păcate, și revistele de umor – de „Urzica” și „Moftul român” artistul își amintește și acum cu plăcere. La Craiova, spre exemplu, ȘAI este nelipsit de la Salonul Internațional de Caricatură „Nicolae Petrescu-Găină”, organizat de Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei și Asociația Caricaturiștilor Profesioniști din România, cu sprijinul Consiliului Județean Dolj, și ajuns, în 2014, la cea de-a VII-a ediție. Se adaugă „Mărul de Aur” de la Bistriţa, „Oltenii şi Restul Lumii” din Slatina, „Umor la Gura Humorului” – Gura Humorului, „Ion Cănăvoiu” – Tg. Jiu ș.a.
La Craiova s-a mai aflat însă și cu prilejul unor expoziții personale, cea recentă de la Galeria „ARTA” fiind prima „personală” pe care o deschide în acest an. Pe 25 martie a.c., când se sărbătorește Ziua Poliției Române, o va prezenta la Târgu Jiu. Câteva din lucrările de pe simezele craiovene vor face parte, apoi, dintr-o „retrospectivă de idei” pe care artistul își dorește să o aducă în curând în fața publicului. „Anul acesta schimb un anume prefix și aș dori să marchez momentul într-o manieră retrospectivă. Vreau o expoziție amplă, cu 200-300 de lucrări, tocmai pentru a puncta genul abordat de mine, acela care încearcă să ocolească efemerul. Lucrări de-acum 25 de ani, dacă le voi mai găsi, aș dori să le expun și să studiez dacă mesajul satiric și artistic de la începuturi s-a conservat”, a explicat ȘAI.
