Ambasadorul UE în SUA, Joao Vale de Almeida, a acordat, recent, o serie de interviuri, pentru a contracara derapajul anti-european al republicanilor. După planul de salvare al Greciei, el a fost intervievat de canalul CNBC asupra consecinţelor pe care le-ar avea „alegerea unui socialist în Franţa”. Calificând ca „nuanţe” diferenţele dintre familiile politice, ambasadorul UE a fost întrerupt de prezentator „sacră nuanţă, când un socialist înlocuieşte un conservator”. Americanii nu mai sunt, însă, în epoca alegerii lui Francois Mitterrand şi intrării comuniştilor în guvern, ca aliaţi, ceea ce a îngrijorat, la vremea respectivă, Pentagonul. Dar eventualitatea de a se despărţi de un apropiat precum Sarkozy stârneşte amărăciune. Mulţi au realizat că Francois Hollande ar putea câştiga alegerile prezidenţiale franceze. Ziarele au consacrat un mare număr de articole dedicate dificultăţilor preşedintelui în exerciţiu, candidatului Frontului Naţional, Marine Le Pen, sau „războaielor culturale” care agită peisajul intelectual din Franţa. Dar despre Francois Hollande s-a scris prea puţin, exceptând un incident derulat la 1 februarie, în cursul unei manifestări organizate de fundaţia Abbe Pierre. La rândul său, administraţia americană nu pare să fie surprinsă. „Americanii ştiu ce sunt şi iubesc ce sunt. Şi nu ştiu ceea ce vor”, rezumă o sursă europeană la Washington. Candidatul Partidului Socialist, este adevărat, nu s-a manifestat prea mult. După efuziunile de la G20, găzduit de Cannes, Nicolas Sarkozy a încercat să bată la poarta Washingtonului, susţine o sursă din anturajul său. Şi administraţia Obama, brusc îngrijorată, pentru că Franţa va fi, evident, reprezentată de summit-urile G8 şi NATO, dintre 18 şi 21 mai. Motiv pentru care Washingtonul a început să contacteze socialiştii. Jean Yves Le Drian, responsabilul pe chestiuni de apărare al PS, a fost invitat de urgenţă la Washington. Duminică, 11 martie, preşedintele socialist al Senatului, Jean Pierre Bel, cunoscut ca apropiat al lui Francois Hollande, a sosit în capitala americană pentru o vizită oficială de trei zile, având în program întâlniri cu principalii actori ai politicii externe din Congres: senatorul John Kerry (Massachusetts) şi John McCaine (Arizona). Washingtonul nu doreşte discordanţe asupra Afganistanului la summitul NATO de la Chicago (Illinois), oraşul lui Barack Obama. Partea franceză a subliniat că pe acest subiect domnul Francois Hollande este deschis la discuţii „uşor de citit”. În acest timp, campania electorală din Franţa devine tot mai agitată, nu lipsită de atacuri şi insinuări. Luni, 12 martie, Nicolas Sarkozy a respins categoric acuzaţiile legate de un eventual ajutor financiar în campania sa electorală din 2007 din partea fostului dictator libian Muammar Gaddafi. „Este grotesc”, a spus, luni seara, pe TF1, „dacă ar fi finanţat campania, eu nu trebuia să-i rămân decât recunoscător”, a ironizat preşedintele-candidat, făcând aluzie la intervenţia franceză în Libia. Evident că discuţia s-a încins şi purtătorul de cuvânt al lui Francois Hollande, Delphine Batho, a cerut lui Sarkozy „să explice natura relaţiilor sale, din trecut, cu colonelul Gaddafi”. Într-un comunicat de presă, Delphine Batho afirmă că „informaţiile (Mediapart) care vorbesc de o vizită a lui Nicolas Sarkozy în Libia, la 6 octombrie 2005, nu pot rămâne fără răspuns”. În martie 2011, în ajunul intervenţiei NATO în Libia, într-un interviu pentru canalul Euronews, Saif al-Islam, unul dintre fii lui Gaddafi, l-a ameninţat pe Nicolas Sarkozy cu dezvăluiri senzaţionale cu privire la finanţarea campaniei din 2007. Cu toate acestea, nu a dat curs ameninţărilor sale.
