Dacă în prezent românii sunt arătaţi cu degetul pentru că au luat cu asalt Peninsula italică, în urmă cu aproape o sută de ani, lucrurile stăteau exact invers. Astăzi, cel mai numeros grup de străini rezidenţi în Italia îl formează românii, peste 1,2 milioane. Iar la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, Oltenia a fost luată cu asalt de familii de italieni, izgoniţi de sărăcia din Italia. Craiova a fost întotdeauna un important centru de dezvoltare a relaţiilor culturale italo-române.
În secolul trecut, au lucrat în Bănie, pentru diverse perioade de timp, cunoscuţi pictori italieni, iar la rândul lor, mulţi pictori craioveni au studiat în Italia. Muzeul de Artă din Craiova găzduieşte mai multe tablorui pictate de italieni celebri. Iar dacă vorbim despre sculptori italieni care au lucrat la Craiova, pe primul loc trebuie citat Ettore Ferrari. “În ce priveşte provenienţs statuilor în stil neoclasic canovian, care decorează holul Muzeului de Artă din Craiova, ştim că ele au fost executate de sculptorul Catella…”, se menţionează în cartea “Friulanii din Craiova – Interferenţe socio-culturale italo-române”.
Şcoală şi consulat italian
Conform statisticilor vremii, între anii 1930-1935 comunitatea italiană din Craiova număra aproximativ 5000 membri şi beneficia de o şcoală italiană. Sediul Consulatului Italian din Craiova a fost, mai întâi în casa arhitectului Peressutti, apoi în localul Şcolii italiene. Au fost mai mulţi consuli : arhitectul Peressutti, profesorul Emilio Rupeno, iar apoi doamna Adelina Paschini-Demetrescu, care a activita şi într-un alt sediu deschis în strada Ioan Maiorescu, nr 2, inaugurat în martie 1997. După 1948, autorităţile au interzis activităţile comunităţii italiene, aceştia fiind privaţi de paşaport şi unii dintre ei chiar şi de cetăţenia italiană. În septembrie 1991, comunitatea italiană s-a reorganizat. În prezent, comunitatea italiană are ca preşedinte pe economistul Mircea Feruglio.
“Eu am păstrat legătura cu rudele mele din Italia”
Fostul viceconsul, doamna Adelina Paschini Demetrescu, i-a reprezentat mulţi ani pe italienii din Oltenia, fiind viceconsulul onorific al Italiei. Bunicul său a venit în România, în 1922, ca să prospecteze piaţa şi să vadă dacă ar putea să înceapă aici o afacere. După ce s-a convins că viaţa în România era mult mai bună ca cea din Italia s-a mutat definitiv, cu toată familia. Au venit atunci peste 5000 de italieni. A venit şi preotul, şi învăţătorul, şi dentistul din Italia. Italienii şi-au adus inclusiv mobila. Din păcate, bunica moare în 1945, fiind călcată de o maşină rusească, iar fratele decedează în timpul unui bombardament. Ceilalţi bunici, din partea mamei se stabilesc în Vâlcea, la Brezoi. O familie numeroasă formată din 8 surori şi doi fraţi.
“Bunicul meu a venit cu tot cu fabrica de lichioruri, pe care o avea în Italia, dar aici a dat faliment, pentru că oltenii beau ţuică, nu lichior. Tatăl meu a fost mecanic de avioane. A studiat la Gratz, pentru că noi suntem din Nordul Italiei, de la graniţa cu Austria. A lucrat la Milano, iar după aceia au venit cu toţii şi s-au stabilit aici. Au cumpărat casa în care locuiesc eu acum. Fiind un număr mare de italieni s-a făcut o şcoală primară, dar şi un consulat, unde consul era constructorul care a făcut Primăria din Craiova. Consulatul s-a desfiinţat imediat după război, l-a desfiinţat comuniştii, undeva prin 1949-1950, reînfiinţindu-se în 1996, după Revoluţie” : Adelina Paschini Demetrescu
Despre perioada comunistă viceconsulul Italiei vorbeşte cu greu, spune că în mod normal pentru ei nu a existat viaţă. Tatăl său a făcut patru ani de puşcărie, de fapt a fost condamnat la 15 ani, dar la final a făcut patru ani pentru deţinere de valută.
“De fapt cu valuta cumpăraseră nişte monede de aur ca să nu se devalorizeze. La percheziţii au găsit monedele în birou, nici nu le ascunseze, considerând că nu sunt furate. A cerut şi el şi mama expulzarea, dar nu au acceptat-o. Eu am păstrat legătura cu rudele mele din Italia, cu greu, dar le-am păstrat. Eu aveam cetăţenie, eram cetăţean italian. Mai greu a fost cu soţul meu, căruia nu i-au dat voie să mă însoţească. Niciodată nu m-am putut duce în Italia cu familia completă. Nici cu soţul şi nici cu copiii mei. Mă simţeam urmărită la întoarcere, dar nu am fost niciodată interogată, presupun că ştiau cu cine mă întâlnisem în Italia” , a mai spus viceconsulul Italian.
Doar câteva familii de italieni mai trăiesc în Breasta…
Este foarte clar că italienii au fost trataţi diferit de comunişti : unii au fost promovaţi în posturi călduţe, iar calţii alungaţi din case. Mai ales atunci când au refuzat să-şi ia cetăţenia română. Un sat întreg, de italieni a fost desfiinţat, iar oamenii obligaţi să-şi ia copiii şi să-şi părăsească casele. Este vorba de Italieni, o localitate la 15 km de Craiova. “Nu a mai Nu a mai rămas decât o stradă cu numele Italieni şi acum face parte din comuna Breasta. Aici locuiesc două familii şi astăzi de italieni. În toată comuna ar mai fi câteva familii, nepoţi şi strănepoţi a celor stabiliţi în secolul al XIX-lea în Dolj”, a povestit Ion Vizitiu, primarul localităţii Breasta.
Sosirea primilor friulani la Dolj este legată de numele lui Pera Opram, proprietarul moşiei Işalniţa. După 1860, pentru că au fost găzduiţi cu amabilitate de familia Pera Opran, italienii au decis să rămână definitiv în România şi au format localităţile : Atârnaţi, Talieni, Breasta pe terenurile proprietarilor Pera Opran, respectiv, Ion Argetoianu. “Când eram eu copil, părinţii şi bunicii mei povesteau de italienii care au venit din Italia, fugind de sărăcie şi care s-au stabilit aici. Dar asta cu mulţi ani în urmă. Acum nu mai locuieşte niciun italian şi niciun urmaş al acestora în Işalniţa. Acum, se duc românii să muncească în Italia”, a spus Tiberiu Dascălu, primarul localităţii Işalniţa.
Trataţi diferit de comunişti…pentru unii – mumă, pentru alţii – ciumă
Conform statisticilor vremii, între anii 1930-1935 comunitatea italiană din Craiova număra aproximativ 5000 membri şi beneficia de o şcoală italiană.
“Statul român a dat atunci o lege prin care erau primiţi italienii, iar în acelaşi timp, se făcea recomandarea către marii latifundiari să le dea şi de muncă. O parte s-au stabilit la Italieni, alţii la Izvorul Rece. Au primit pământ de la Eliza Opran, o latifundară din cercurile înalte ale familiei Argetoianu. Aceasta le-a permis italienilor să se aşeze pe moşiile ei de la Işalniţa şi au format satul care astăzi poartă numele de Izvorul Rece, pe vremea aceea, se numea Atârnaţi. Comuniştii au schimbat denumirea satului din Atârnaţi în Izvorul Rece pentru că nu au suportat numele de Atârnaţi. Dintre familile stabilite aici amintin : Anzolini, Carneluti, Vizintin, Del Negro. Majoritatea s-au angajat în construcţii, inclusiv fratele soacrei mele. Toate clădirile emblematice din Craiova au fost ridicate de italieni. Se face totuşi o confuzie, italienii nu au fost arhitecţi, ci doar executanţi”, a explicat istoricul Dinică Ciobotea, ginerele unei familii de italieni stabilită acum 30 de ani la Izvorul Rece, în judeţul Dolj.
Istoricul craiovean susţine că italienii ascultători au fost recompensaţi de comunişti, dar au existat şi italieni care nu s-au supus….
“Soacra mea s-a speriat, şi-a schimbat cetăţenia imediat, dar, de exemplu, un alt italian, pe nume Carneluti, nu şi-a schimbat-o, iar când a venit Revoluţia a început să cutreiere Europa. Alţii au avut două cetăţenii. O rudă de-a soacrei mele, care făcea parte din familia Amzolini a fost promovată de comunişti în funcţia de director la Uzina 7 Noiembrie. Cine a trăit acele vremuri înţelege mai bine ce înseamnă asta. Ba mai mult, într-un proces de moştenire, aceste rude nu şi-au găsit dreptatea prin Craiova şi au strămutat procesul la Sibiu şi au apelat la Nicu Ceauşescu, care a intervenit şi acolo au câştigat. Românii cu italienii s-au înţeles, soacra mea când se ducea la biserică ortodoxă, când se ducea la cea catolică. Dacă atunci italienii munceau pe pământurile românilor, acum e cam invers. Şi prin Craiova, italienii sunt patronii, iar românii sunt angajaţii. Nu mai vorbim de Italia. Aşa se întoarce roata, aşa se scrie istoria…” , a mai spus profesorul Dinică Ciobotea.
Lectori italieni la Universitatea din Craiova
Craiova a fost întotdeuana un centru important pentru studierea şi învăţarea limbii şi a literaturii italiene. Primul profesor de limba italiană din Craiova a fost Ioan Maiorescu, valoros om de cultură, care a venit în Bănie în 1837. Tot în cartea “Friulanii din Craiova – Interferenţe socio-culturale italo-române” mai găsim consemnat şi faptul că un rol important în dezvoltarea legăturilor româno-italiene l-a avut Luigi Sinigagglia, care a fost dascăl la Şcoala Centrală din Craiova. “În cadrul Universităţii din Craiova, limba şi literatura italiană se studiază din 1966. La Facultatea de Litere şi Istorie există o secţie italiană… Primele cursuri de italiană de la Universitatea din Craiova au fost ţinute de profesorii Ion Pătraşcu şi Romeo Magherescu, cărora în 1990 li s-au adăugat profesoarele Ileana Bunget, Eleva Pîrvu şi pentru trei ani, Monica Iovănescu. În 1976 a fost creat un lectorat de italiană condcus, printre alţii, de dr Aldo Cuneo şi de lectoriţa Paola Polito” .
Astăzi, peste 1,2 milioane de români trăiesc în Italia
Dar să mergem şi în Peninsulă şi să vedem ce se întâmplă acolo, astăzi…Potrivit datelor centralizate, 1.207.919 de români se aflau în Italia în urmă cu doi ani, cu 981 mai mulţi decât în 2018, când erau 1.206.938 de cetăţeni români rezidenţi în peninsulă. Pe regiuni, Lazio cuprinde cel mai mare număr de rezidenţi români, respectiv 231.309, dintre care 104.242 bărbaţi şi 127.067 femei. Lazio este urmată de regiunile Lombardia (179,565), Piemont (145.660) şi Veneto, cu 129,727 de rezidenţi români. Regiunile unde comunităţile de români sunt cele mai restrânse sunt Basilicata (8.919), Molise (3.806) şi pe ultimul loc, Valea Aosta cu numai 2.405 de rezidenţi români. Italia a fost prima țară europeană afectată de pandemia COVID-19. La nivel european, a înregistrat cele mai multe decese provocate de coronavirus. La începutul focarului de coronavirus, nicio țară a Uniunii Europene (UE) nu a răspuns la cererea de ajutor a Italiei și, în plus, atât Franța, cât și Germania au impus interdicții de export pentru echipamentele medicale vitale. UE a oferit „scuze sincere” Italiei și a încercat în cele din urmă să ofere un răspuns unificat și coordonat la pandemie. Între timp, regiunile din nordul Italiei, unde se află cele mai multe activităţi economice, au fost cele mai afectate.
Românii din Italia, afectaţi de pandemia de Covid 19
Şi românii din Italia au avut de suferit pentru că foarte mulţi şi-au pierdut job-urile. Persoanele în vârstă din Italia au fost cele mai puternic afectate de COVID-19, şi-au văzut sprijinul familial şi reţelele întrerupte de măsuri de distanţare socială. În special cei cu multi-morbidităţi au fost afectaţi de izolare, singurătate şi tristeţe. Foarte multe românce au fost nevoite să se întoarcă în ţară pentru că vârstnicii aflaţo în îngrijire au decedat fiind infectaţi cu Covid 19. Pentru a face faţă consecinţelor blocării, guvernul italian a venit cu un plan cuprinzător de redresare și investiții fără precedent. Decretul de lege nr. 18/2020 a stabilit primele şi cele mai relevante dispoziţii luate pentru consolidarea Serviciului Național de Sănătate, a facilitat sprijinul economic pentru familii, a adoptat noi reguli şi protecţii pentru lucrătorii sezonieri şi a planificat ajutor imediat pentru lucrători şi întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) prin extinderea şi implementarea instrumentelor existente și măsuri complementare.
De la începutul pandemiei de coronavirus, Institutul Naţional Italian de Sănătate a cooperat cu Guvernul şi au fost reorganizate fluxurile din spitale. Guvernul italian a iniţiat un plan cuprinzător de redresare şi investiţii fără precedent pentru a contrabalansa impactul socio-economic. “Au fost organizate imediat cursuri de instruire online pentru operatorii din domeniul sănătăţii, cu o mare participare din toate regiunile italiene, precum şi ateliere virtuale şi teleconferinţe cu autoritățile regionale italiene şi întâlniri pe teme specifice, precum îndrumări pentru prevenirea şi controlul infecţiei cu SARS-CoV-2 în facilităţi de îngrijire pe termen lung. De asemenea, au fost publicate o serie de rapoarte tehnice pentru a sprijini operatorii de sănătate în gestionarea diferitelor aspecte ale pandemiei.”, explică Maria Dumbravă, asistent medical la Milano, stabilită în Italia, în urmă cu 18 ani.
