Franţa ar fi reuşit, potrivit Le Monde, de pildă, să sfideze toate clişeele despre ea însăşi, despre istoria şi despre oamenii ei, pe toată durata desfăşurării Jocurilor Olimpice de la Paris. Şi asta într-un moment în care ţara este mai divizată, ca niciodată, politic şi… fără Guvern. Cu toate acestea, a oferit lumii întregi imaginea unei ţări ospitaliere, inventive, capabile de entuziasm faţă de propriii campioni, dar şi faţă de succesele celorlalţi. Cu alte cuvinte, un succes total, de la transportul public impecabil la poliţiştii amabili, securitatea desăvârşită, asigurată de 35.000 de poliţişti şi jandarmi, 18.000 de militari şi 5.000 de agenţi, programul precis al evenimentelor. Jocurile Olimpice de la Paris au fost indiscutabil un moment de referinţă în istoria sportului, la care se vor mai face, nu puţine, referiri. Că nu totul a fost ireproşabil este adevărat, dar media franceză vede partea plină a paharului, cum este şi firesc. Obiectivul stabilit de preşedintele Emmanuel Macron, acela ca în clasamentul pe medalii, Franţa să prindă „top 5”, a fost atins prin cele 64 de medalii (16-26-22), dar… chinuit. Şi în absenţa ruşilor. La sporturile de echipă (fotbal, handbal masculin şi feminin, volei masculin şi feminin, basket masculin şi feminin), surprinzător, Franţa n-a obţinut nici o medalie de aur, deşi poate a fost aproape la basket feminin şi la fotbal. Patria lui Pierre de Coubertain, căruia i se datorează Jocurile moderne, la care s-a făcut puţină referire, s-a arătat pregătită pentru a face faţă tuturor provocărilor logistice. Apele Senei, când tulburi, când mai limpezi, au… rezistat. Ceremonia de deschidere pe ploaie este considerată un spectacol de neuitat, chiar prin ingredientele artistice nefericite sau neinspirat inserate. La care s-au făcut referirile de rigoare. Din Lille până în Tahiti, de la Paris Nord Arena la Palatul Versailles, de la Stade de France la Invalides, timp de două săptămâni, atmosfera de competiţie sportivă planetară s-a resimţit. S-a plâns şi zâmbit cu emoţie, cum numai sportul poate genera. Nu trebuie ocultat că dezamăgirile şi eşecurile sunt inerente oricărei competiţii sportive. Nu mai puţin de 571 de sportivi francezi au apărat culorile ţării lor şi pe ansamblu au făcut o figură frumoasă. Leon Marchard – 4 medalii de aur – rămâne în istorie, dar insolită a fost prima medalie de aur la taekwando obţinută de un sportiv francez. Au existat multe momente memorabile, precum cele furnizate de înotătorul român David Popovici, canotorii români, prin medaliile lor de aur, triumful atletului suedez Armand Duplantis, pentru recordul olimpic la săritura cu prăjina, longevitatea cubanezului Mijain Lopez (42 ani), aflat la a 5-a medalie de aur la lupte şi să nu o uităm pe afgana Manisha Talah, care şi-a părăsit ţara din cauza fundamentalismului islamist pentru a participa la break-dance, fiind componentă a echipei de refugiaţi. Au fost şi nu puţine controverse în ograda CIO, ca de pildă prezenţa algerienei Imane Khelif, medalie de aur la box feminin (categoria 66 kg), refuzată de FIBA, la Campionatul Mondial de box, ş.a.m.d. Jocurile Olimpice nu sunt un remediu pentru probleme economice, politice, religioase. Asta se ştia. Franţa a încercat însă să epateze (45.000 de voluntari) şi asta a fost dorinţa lui Emmanuel Macron, a lui Tony Estanguet, preşedintele Comitetului de organizare şi chiar Amelie Oudea Castera, ministrul Sporturilor. Pe un alt plan, Jocurile Olimpice au generat o activitate febrilă în servicii, care vor contribui la creşterea economică, se spune, cu 0,25% în cel de al treilea trimestru al anului. Dar magia Jocurilor Olimpice nu e făcută să dureze şi nici nu are impact politic, fiindcă după entuziasmul trăit se încheie armistiţiul politic şi se revine… la căutarea unui prim-ministru, pe gustul lui Macron. Se intenţionează ca ceaunul olimpic instalat în grădinile Tuilerie să rămână. Tony Estanguet, şeful JO 2024, consideră că ediţia a fost mai frumoasă „decât în visele sale cele mai nebuneşti”. Nici nu putea susţine un alt punct de vedere. Pentru competiţiile olimpice s-au vândut 9,5 milioane bilete şi ultimul record (8,3 mil.) data din 1996 (Atlanta). Ceremonia finală – unde au fost prezente o mulţime de vedete, de la Angele la Tom Cruise, și Snoop Dogg – i-a făcut pe cei prezenţi să se gândească deja la Los Angeles 2028.
Dar până atunci… e mult.
