Considerând sacrosante sancţiunile economice aplicate Rusiei, Kievul n-a rămas indiferent la faptul că Ottawa a restituit turbinele Siemens, aflate în reparaţie, gazoductului Nord Stream 1, prin diligenţele cancelarului Olaf Scholz care apără se subînţelege interesele Germaniei. Prin restituirea turbinelor, după perioada alocată mentenanţei, se vorbeşte de 10 zile, Germania se aşteaptă la reluarea furnizării de gaze prin Nord Stream 1, chiar dacă nu în cantităţile dorite. Altminteri e pândită de o criză energetică teribilă, având drept consecinţă imediată o posibilă destabilizare politică. Pe acest motiv, ambasadorul Ucrainei la Berlin a fost destituit, între alţii. Reacţia Berlinului la ofuscarea afişată a lui Zelenski nu s-a lăsat aşteptată. Cum relaţia BCE-Bundesbank era deja tensionată, ministrul german al Finanţelor a făcut cunoscut că se opune la un nou împrumut „mutualizat” de 9 miliarde euro ca ajutor Ucrainei. Gest similar turnării de benzină pe foc. Financial Times, citând consilierul economic al preşedintelui ucrainenean, Oleh Ustenko, consemna recent că Ucraina are nevoie de 9 miliarde dolari pe lună pentru acoperirea deficitului bugetar. O sumă ce depăşeşte de două ori precedentele solicitări. Criza energetică majoră, resimţită în toată Europa, datorată şi întreruperii furnizării de gaze din Rusia, accentuează semnalele de recesiune. Euro a ajuns la o infamă paritate cu dolarul (în urmă cu un an un euro era egal cu 1,20 dolari) şi este cea mai mare cădere din 2002 a monedei unice. Lucrurile au devenit realmente neliniştitoare. Luni, Gazprom a antamat 10 zile de mentenanţă la Nord Stream 1 şi nu numai Germania aşteaptă ca livrarea de gaze să fie restabilită, dar prima economie a Europei resimte, în premieră, în ultimii 30 de ani, o problemă a excedentului comercial, mai exact soldul balanţei s-a inversat, ceea ce nu se întâmplase din 1991, anul reunificării. Schimbarea radicală a lucrurilor obligă Germania să adapteze modelul său economic la această ruptură. O putere economică de prim rang, cu o economie diversificată, va suporta greu austeritatea, însă bulversarea nu vine din zona euro. Se presupune frânarea ajutorului acordat Ucrainei, pe considerentul că interesele Germaniei sunt mai importante decât războiul, care nu se ştie când se va termina. A livrat armament în valoare de 1,39 miliarde euro, fiind a treia ţară, după SUA şi Marea Britanie, în această privinţă, însă nu-şi doreşte o destabilizare politică. Apropierea iernii şi preţul gazelor în continuă creştere conştientizează Europa asupa costului real al războiului din Ucraina. Însuşi Volodimir Zelenski este conştient de faptul că marea solidaritate a Occidentului ar putea fi pusă la încercare. Un motiv suplimentar de a pune capăt războiului cât mai repede. Şi aici apare întrebarea firească: cum vrea Vladimir Putin a cărui ţară este o mare putere nucleară, după ce a ocupat aproape exclusiv Donbasul? Orice abdicare a lui Volodimir Zelenski nu-i va fi iertată şi dreapta radicală din propriul partid îl va sacrifica. Armata rusă este în „pauză operaţională” iar încheierea războiului nu este în planul liderului de la Kremlin. Va reuşi Olaf Scholz să-l înduplece? Exclus. Fiindcă Olaf Scholz nu este Angela Merkel.
