După șantierul de la Răcarii de Jos vor urma, în august, cele de la Desa, Bâzdâna şi Cioroiu Nou
Şi în anul 2015 Consiliul Judeţean Dolj susţine cercetările arheologice gândite de specialiştii Muzeului Olteniei din Craiova. Astfel, încă din luna iunie au început săpăturile în castrul roman de la Răcarii de Jos amplasat în imediata vecinătate a căii ferate Craiova-Filiaşi şi a drumului european E70. Săpăturile arheologice din acest an se concentrează asupra clădirii comandamentului castrului, construită de soldaţii unităţii militare Numerus Maurorum, dar vizează și un alt obiectiv important, grânarul. Prezenţa acestui monument arheologic în judeţul Dolj reprezintă o oportunitate în sensul posibilităţii de a fi cercetat, conservat şi introdus în circuitul turistic. Tot în această vară, mai precis în luna august, vor debuta alte trei cercetări arheologice sistematice, la Desa, Bâzdâna şi Cioroiu Nou.
La Răcarii de Jos – unde, din 2011, situl se află în proprietatea Primăriei Brădești și în exploatarea Muzeului Olteniei –, săpăturile arheologice din acest an se concentrează asupra clădirii comandamentului castrului. Un obiectiv de mari dimensiuni (lungime – 37 m, lăţime – 34 m), realizat cu fundaţii şi ziduri de piatră. De-a lungul vremii, ruinele au avut de suferit din cauza spolierii materialului de construcţie, dar şi a săpăturile arheologice mai vechi, efectuate după o metodă mai puţin profesională. Însă, în pofida distrugerilor provocate de trecerea timpului şi de vandalismul oamenilor, ruinele fundaţiilor clădirii comandamentului castrului au putut fi evidenţiate de săpăturile arheologice. Acestea au dat la iveală ziduri exterioare cu o grosime de 0,80m, iar în interiorul clădirii comandamentului – mai multe spaţii şi compartimentări, cu utilităţi diverse. Un acoperiş impozant, realizat din ţigle şi olane dispuse pe o structură de lemn, adăpostea interiorul clădirii, pentru ridicarea căreia au fost folosite cantităţi mari de materiale de construcţie.
Ca și castrul, clădirea a fost construită de soldaţii unităţii militare Numerus Maurorum
Ca și în anii trecuți, cercetările sunt realizate aici de Dorel Bondoc, arheolog la Secția de Istorie-Arheologie a Muzeul Olteniei, căruia o mână de ajutor îi dau câțiva localnici, angajați cu ziua. „Comandamentul era amplasat în mijlocul castrului, cu deschiderea spre est, spre porta praetoria. Corpul de clădire era alcătuit dintr-o curte interioară (atrium), în jurul căreia se găseau dispuse mai multe camere (armamentaria) destinate depozitării armelor şi echipamentului militar; dincolo de curtea interioară se găsea o sală mare (basilica) a cărei utilitate era de a găzdui şedinţe, ceremonii sau procese; mai departe, la vest de basilica, încăperile din spate erau concentrate în jurul capelei sacre (sacellum), o încăpere de obicei absidală în care se păstrau drapelele (stindardele), reprezentările divinităţilor oficiale şi tezaurul unităţii militare. De o parte şi de alta a acestei camere se găsesc încă şase încăperi, câte trei pe fiecare parte, de dimensiuni diferite. Erau folosite ca birouri sau camere unde se depozitau arme şi piese de echipament militar”, explică arheologul.
Foarte probabil, spune acesta, clădirea mai prezenta încă un etaj. Această afirmaţie se bazează pe grosimea neobişnuită a fundaţiilor şi zidurilor sale, precum şi pe prezenţa celor trei contraforţi exteriori, ai absidei camerei stindardelor. Toate acestea se pot justifica numai prin necesitatea de a susţine o construcţie de dimensiuni mari. Clădirea comandamentului, ca şi castrul de la Răcari au fost construite de soldaţii unităţii militare de aici – Numerus Maurorum.
Săpăturile vizează un alt obiectiv important din castru: grânarul
După finalizarea cercetării clădirii comandamentului, săpăturile arheologice vor viza un alt obiectiv important din castru: grânarul (horreum). „Ca de obicei, acest edificiu se găseşte în partea stângă a clădirii comandamentului. Este vorba despre clădirea ce adăpostea cerealele (grâu) destinate soldaţilor şi alimentele pentru hrana animalelor (cai şi animale de povară). Nu se exclude în nici un fel posibilitatea ca acest edificiu să fi fost destinat păstrării şi altor alimente sau lichide (vin, oţet, ulei). În vederea păstrării unei temperaturi constante, zidurile clădirii au fost realizate exclusiv din piatră. Prezenţa pe laturile exterioare a unor contraforţi masivi denotă faptul că edificiul a fost ridicat să conţină cantităţi mari de alimente”, mai precizează arheologul Dorel Bondoc. Faptul nu este unul neobişnuit, adaugă acesta, având în vedere că garnizoana castrului de la Răcari era alcătuită deopotrivă din infanterişti şi călăreţi. Acoperişul clădirii a fost realizat cu ţigle şi olane care prezintă pe suprafaţă ştampile ale celor care au realizat materialul tegular: Numerus Maurorum.
Introducerea castrului într-un circuit turistic rămâne în intenția muzeului
Aşezarea civilă ce se întindea în jurul castrului, acoperită în prezent de culturi agricole, este sugerată de prezenţa la suprafaţa solului a unei mari cantităţi de fragmente de ţigle şi cărămizi, pietre, fragmente ceramice, chirpici, etc. Conform uzanţelor, în aşezarea civilă se găseau casele unde locuiau familiile soldaţilor din castru, clădiri oficiale ce adăposteau administraţia aşezării, băile publice, prăvălii negustoreşti etc.
Cercetarea şi conservarea în întregime a ruinelor castrului de la Răcari este un deziderat important pentru Muzeul Olteniei din Craiova. „Pentru ca toate ruinele să poată fi păstrate neacoperite de pământ, până în prezent s-a procedat la operaţiunea de conservare primară a acestora. Această măsură se încadrează în intenţia Consiliului Judeţean Dolj şi a Muzeului Olteniei de a proceda cât mai rapid la conservarea ruinelor întregului castru şi introducerea acestuia într-un circuit turistic”, a declarat arheologul Florin Ridiche, managerul Muzeului Olteniei.
Vor fi extinse săpăturile arheologice într-una din cele mai mari cetăţi dacice din Oltenia
Tot în această vară, mai precis din luna august, vor debuta alte trei cercetări arheologice sistematice, la Desa, Bâzdâna şi Cioroiu Nou. „La Desa va continua cercetarea movilelor funerare datate în Prima Epocă a Fierului (cca. 800 î. Chr. – 650 î. Chr.), cercetări care în anii anteriori au dat numeroase informaţii despre ritul şi ritualul funerar practicat de ilirii ce au locuit acum 2700 de ani în acea zonă”, a menționat Florin Ridiche. Săpăturile arheologice de la Bâzdâna, comuna Calopăr, vor fi realizate în colaborare cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din Bucureşti. Aici se vor continua cercetările într-una din cele mai mari cetăţi dacice din Oltenia. La Cioroiu Nou, comuna Cioroiași, vor fi extinse săpăturile arheologice în perimetrul uneia din cele mai cunoscute aşezări urbane din fosta provincie Dacia Malvensis.