Scriitorul George Popescu va lansa joi, 14 iunie 2018, ora 16.30, la Sala „Ia te uită!” a Teatrului Național „Marin Sorescu”, monografia critică „Marin Mincu. Narcis între oglinzi complementare: literatura ca probă existențială” (Ed. Tracus Arte, 2018). Italienistul George Popescu este unul dintre apropiații și confidenții marelui critic și teoretician literar Marin Mincu, dispărut prematur la doar 65 de ani. Scriitorii Mihai Ene, Horia Dulvac și Cătălin Ghiță vor prezenta lucrarea. Moderator al evenimentului – Nicolae Coande.
Unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în literatura italiană, cu stagii profesionale îndelungate în Italia, Marin Mincu, laureat al Premiului Herder (1996) și al mai multor premii prestigioase din Peninsulă, a marcat, în opinia lui George Popescu, „indiscutabil confruntarea din miezul literaturii noastre din ultimele patru decenii de o manieră mai importantă decât unii care sunt dispuși să accepte”.
George Popescu s-a născut la 20 februarie 1948, în satul Georocu-Mare, comuna Bratovoieşti, judeţul Dolj, unde a urmat cursurile şcolii elementare. În 1966, devine student al Facultăţii de filologie a noi înfiinţatei Universităţi de stat din Craiova. Colaborează cu versuri şi articole la revista „Ramuri”.
Înfiinţează cenaclul literar „Lucian Blaga” al Facultăţii de filologie al cărei coordonator este. În 1968 participă la primul Festival al creaţiei studenţeşti, la Bucureşti, cu un grupaj de versuri intitulat „Epistole către păsări răzleţe” care s-a numărat printre creaţiile finaliste.
În 1980, la iniţiativa lui Marin Sorescu, începe să scrie cronică literară în paginile revistei „Ramuri”, al cărei redactor devine în 1985. Debutează în poezie, la Editura „Scrisul românesc”, cu volumul „Desprinderea de brumă”, în 1984. În 1990 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Un an mai târziu, intră prin concurs ca lector al Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, la departamentul de italienistică. În 1999, devine, prin concurs, conferenţiar.
A participat la fundarea de reviste literare în anii de liceu şi, apoi, ca student, a colaborat la principalele publicaţii culturale româneşti („Viaţa Românească”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Argeş”), s-a numărat printre fondatorii revistei de cultură multilingua „Paradigma”, împreună cu Marin Mincu, de a cărei apariţie continuă să se îngrijească alături de Ştefania Mincu şi de Bogdan Creţu şi în care a susţinut cronica literară vreme de două decenii.
A desfăşurat activitate de editorialist la cotidianul craiovean „Cuvântul Libertăţii” mai bine de 20 de ani, în paginile căreia a susţinut, cu intermitenţe, cronica dramatică.
Cărți publicate
Poezie:
– Desprinderea de brumă, Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1984.
– Ştiinţa veselă, Constanţa, Editura Pontica, 1993, col. Euridice.
– Magna Impuritas, Constanţa, Editura Pontica, 1997, col. Euridice.
– Scrisori către lady Di, Craiova, Aius, 2003. Col. Genesis.
– Sine nomine. Fluturi orbi / Farfalle cieche. Poeme. Ediţie bilingvă. Craiova, Aius, 2004.
– George Popescu-Marco Lucchesi. L’amicizia a quattro mani / Prietenie la patru mâini., ediţie bilingvă, Craiova, Editura Autograf MJM, 2005.
– Caligrafia silenciosa, Rio do Janeiro, E.
Eseistică / critică literară:
– Tensiunea esenţială. Metaforă şi revelaţie în opera lui Lucian Blaga. Constanţa, Pontica, 1997.
– Poesia italiana del Novecento. Lineamenti, analisi stilistiche, note e commenti. Craiova, 1998.
– Mecanica formei. Eseuri. Constanţa, Pontica, 1999.
– Pier Paolo Pasolini. Ereticul corsar. Studiu monografic. Constanţa, Pontica, 2000.
– Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii. Buc., Editura Eminescu, 2000 . (Colecţia Eseuri).
– Povara orfanităţii. Eseu despre poezia lui Mario Luzi. Constanţa, Pontica, 2005.
– Povara orfanităţii. Eseu despre poezia lui Mario Luzi. Ediţie revăzută. Craiova, AIUS, 2007.
– Poesis vs Krisis: le aporie dell’indicibile. Cesare Pavese, Pier Paolo Pasolini, Claudio Magris, Vincenzo Consolo, Gunther Grass. Con una addenda su quattro artisti abruzzesi. Craiova, Ed. Sitech, 2006.
– Provocarea indicibilului. Craiova, AIUS, 2007
– Da Giovanni Verga ai nostri giorni. Percorsi didattici di letteratura italiana. Craiova, Ed. Sitech, 2007.
– Derogări critice. Prospecte disociative în literatura română. Ed. Niculescu, 2013.
– Lucian Blaga în paradigma gândirii europene. Ed. Aius, 2013.
A tradus din italiană cărțile unor autori precum: Loredana Bogliun, Alberto Moravia, Mimmo Morina, Antonino Contiliano, Giovanni Verga, Sören Kierkegaard, Umberto Eco, Maria Corti, Gian Paolo Caprettini, Lorenzo Renzi, Leonardo Sole, Eugenia SerafiniAntonio Procacci, Marco Lucchesi, Aldo Onorati, Anna Maria Giancarli, Igino Creati, Vittorio Sereni.
Premii
Premiul Concursului Naţional de Poezie „Nicolae Bălcescu” 1967.
– Premiul pentru traducere al Filialei Craiova a USR, 2002.
– Premiul pentru critică literară al Filialei Craiova a USR, 2008.
– Premiul Petre Pandrea pentru literatură al revistei „Mozaicul”, Craiova 2001
Născut la Slatina, Marin Mincu (1944-2009) a urmat cursurile şcolii primare Clocociov (1951-1955). A absolvit Școala elementară Mixtă-Gară (1955-1958), Liceul Radu Greceanu (1958-1962), precum şi Facultatea de filologie a Universității București (1962-1967). Specializare în semiotica literară la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Torino (1974-1978). Doctor în filologie la Universitatea din București, 1971, cu tema „Opera literară a lui Ion Barbu”. Conducător de doctorat la Universitatea din București (1990, până la data decesului, 4 dec. 2009). Prim rector al Universității „Ovidius” (aprilie 1990) și Decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității „Ovidius” (1990-1998).
A colaborat cu rubrici permanente la cele mai importante reviste culturale din România, dar şi la unele reviste italiene: Alfabeta (Milano), La fiera letteraria (Roma), Strumenti critici (Torino), Uomo e cultura (Palermo), Il cavallo di Troia (Roma), Inventario (Firenze), L’Indice (Torino), Il Ponte (Firenze), La nuova Rivista Europea (Milano, unde a făcut parte din Colegiul european de redacție) etc.
Membru fondator al Universității Ovidius din Constanța (1990, fiind numit primul rector, funcție la care renunță pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală Paradigma (1993) și Editura Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția „Biblioteca italiană” și colecția de poezie Euridice. Președinte al Cenaclului Euridice al Uniunii Scriitorilor (2002-2003) și, în continuare – până în 2008, al Muzeului Literaturii Române. Fondator al Premiului literar Euridice (2005, în exclusivitate pentru tinerii autori), actualmente premiul literar „Marin Mincu”.
A primit numeroase premii literare româneşti şi străine. Dintre ultimele, amintim Premio Internazionale Eugenio Montale (1989, Roma), Premio letterario Carlo Betocchi (1993, Città di Piombino), Premiul Herder (1996, Viena), Premio Nazionale di Narrativa (Bergamo, pentru romanul Il diario di Ovidio, Bompiani, 1998).
De curând, romanul „Jurnalul lui Dracula” a fost tipărit la Editura Xénia din Sion (Elveţia) și a fost lansat pe 18 martie la standul României de la Salon du Livre din Paris, în versiunea franceză realizată de Anca Domnica-Ilea.
