Romii: În Franţa, primarii experimentează soluţii concrete

Se discută puţin şi diletant despre chestiunea romilor, între altele o adevărată frână de motor la năzuita noastră accedere în spaţiul Schengen. Ştim asta. Nu-i mai puţin adevărat că soluţionarea problemei chiar are o complexitate imensă, încât depăşeşte… bunele intenţii. Acolo unde acestea există. Cei care pun frecvent pe tapet chestiunea romilor, îndreptăţiţi fiind, sunt reprezentanţii administraţiei publice locale din Hexagon. O circulară a Guvernului din 26 august 2012 defineşte condiţiile evacuării taberelor ilicite, insistând pe necesitatea „soluţiilor complementare” întreprinse de reprezentanţii administraţiei publice locale. Mai exact, aleşii locali. Când o tabără de romi se instalează într-o localitate, trebuie să aibă acces la un minim de servicii (apă potabilă, electricitate, grup sanitar, colectarea deşeurilor). Aleşi de dreapta sau de stânga recunosc, într-un sondaj realizat de „Liberation”, atât experienţa acumulată, cât şi dificultăţile întâlnite. Toţi cred însă, la unison, următorul lucru: chestiunea romilor este departe de viziunea caricaturală atribuită uneori. Săptămâna trecută, poliţia a evacuat o tabără de romi la Lille, unde 200 de familii trăiau acolo de peste doi ani. „Această operaţiune trebuia să aibă loc. Situaţia sanitară devenise insuportabilă şi periculoasă”, a declarat primarul Martine Aubry, până recent secretarul general al PS, denunţând „cerşetoria agresivă, prostituţia, comportamentul antisocial al unora dintre ocupanţi”, care au făcut viaţa „realmente dificilă pentru rezidenţii din cartierele învecinate”. La Strasbourg, unde se semnalează prezenţa a 350-450 de romi, potrivit viceprimarului Marie Dominique Dreysse, se vorbeşte de o zonă de anarhie. Se admite că utilizarea termenului de romi are multiple înţelesuri. Măsuri umanitare, incluzând campanii de vaccinare, accesul la apă potabilă, toate acestea fără publicitate, au fost deja luate, de-a lungul timpului. În 2010, după faimosul discurs de la Grenoble, al lui Nicolas Sarkozy, vizând populaţia romă, primarii au decis politici mai pragmatice. Municipalitatea din Strasbourg a pus la dispoziţia romilor rulote, branşate la reţeaua electrică. La Aubervilliers (Seine-Saint-Denise), primarul socialist Jacques Salvator vorbeşte de inserţia a 20 de familii de romi. Experimentul s-a dovedit un succes. Familiile s-au integrat, copiii sunt şcolarizaţi. Marile municipii, Bordeaux şi Lyon, deţin, la rândul lor, propriile experienţe, incluzând recrutarea de mediatori. Ce trebuie înţeles? Că se depun strădanii imense, de toate felurile, inclusiv financiare, că se caută soluţii eficiente pentru reinserţia familiilor de romi. Lyonul (1.200-1.500 de romi în aria sa urbană) are o convenţie cu mica localitate Tinca, de lângă Oradea. Comunitatea franceză finanţează electrificarea unui cartier, colectarea deşeurilor, iar în lunile următoare va fi construit un centru multifuncţional de 350 mp, echipat cu duşuri şi grupuri sanitare, evaluat la 100.000 de euro, realizat de un ONG din Lyon şi o fundaţie din ţara noastră. Fireşte, e greu de cuantificat ceea ce se întreprinde, dar cert este că nu se stă cu mâinile încrucişate. Şi din această perspectivă trebuie privit şi acordul-cadrul încheiat recent între reprezentanţii Nantes Metropole şi cei ai Doljului, din partea Consiliului Judeţean punându-şi semnătura vicepreşedintele Laurenţiu Ivanovici. În discuţie fiind reîntoarcerea a 20 de familii de romi în comunele Vârtop şi Sălcuţa. Cea mai mare eroare ar fi să se creadă că acordul-cadru a trecut deja… în uitare şi n-ar fi prima dată când francezii ar rămâne cu o impresie îndoielnică despre noi. La seriozitate ne referim.