Se va vorbi multă vreme, dacă nu mereu, despre isprava, fără precedent în Bănie, a handbalistelor de la SCM Craiova, câștigătoare a Cupei EHF, a doua competiție europeană ca valoare, după Liga Campionilor. Manșa a doua a finalei rămâne memorabilă: 30 – 25 (19 – 12), în fața unei asistențe electrizante. Așa cum ne așteptam. Prima manșă a finalei cu Vipers Kristiansand se încheiase cu victoria nordicelor: 26-22. Erau de recuperat 4 goluri. Nu multe, nu puține. Jucătoarele pregătire de Bogdan Burcea au adus, prin strădanie, o bucurie greu de descris în cuvinte Craiovei și Doljului. Să ne înțelegem: o demnă reprezentantă a handbalului feminin norvegian, Vipers Kristiansand, cu jucătoare de top, a fost învinsă, după o partidă dramatică, cu suspans maxim, greu de povestit. S-a jucat cu trofeul pe masă, într-o sală arhiplină, aidoma unui vulcan, care și-a susținut cu înflăcărare echipa, ducând-o spre victorie. Nu doar finala a avut suspansul greu de traversat, dacă privim parcursul echipei craiovene. Partidele cu Brest Bretagne (câștigătoarea recentă a Cupei Franței), Lada Togliatti, Kastamonu Beleyesi, au avut încărcături psihice similare. Toată echipa Craiovei a fost la înălțime, prin determinarea probată și, de ce nu, prin calitatea jocului prestat. Bogdan Burcea a gândit jocul impecabil din punct de vedere tactic și, fără a ne pripi, putem spune că nici echipa națională, nici “tigroaicele” de la CSM București, n-au probat o apărare atât de mobilă, de bine grupată, nu rareori avansată, și atacuri atât de ingenios concepute, cu trasee exersate îndelung. Se va vorbi mult de Iulia Dumanska, pentru intervențiile ei fabuloase din ultimele secunde, când trofeul putea fi adjudecat de echipa norvegiană pentru numărul mai mare de goluri marcate în deplasare. Ar fi fost nedrept, dar în handbalul de mare performanță nu sentimentalismele contează. Craiova a condus pe tot parcursul partidei, uneori la o diferență de 9 goluri, pentru a se rezema, în ultimele secunde, în … minimul vital. Excelentă brigadă de arbitri: Branka Marici și Zorica Masic (Serbia). Repetăm, toată echipa Craiovei și staff-ul tehnic merită felicitări și recunoștință deplină. Au scris împreună cu suporterii o pagină nemuritoare în istoria sportului doljean și, de ce nu, românesc. Obținând trofeul pus în joc – Cupa EHF – Craiova obține, totodată, și dreptul de a participa, în faza grupelor, la ediția viitoare a Cupei Campionilor Europeni. Performanță teribilă, mult jinduită. Craiova obține, de asemenea, pentru prina dată în istoria sportului doljean, un trofeu european în sporturile de echipă. Comentariile vor continua pe marginea acestei partide de un dramatism rar. Să nu punem punct. Există însă și actori cu aport covârșitor în buna desfășurare a finalei Cupei EHF, despre care nu s-a vorbit și nici nu se știe. Și unul dintre aceștia este discretul viceprimar Adrian Cosman, și el fost handbalist în tinerețe, cu mari merite în deznodământul de acum cunoscut. Evident că și alți factori de decizie, din administrația locală, au contribuit la buna organizare a finalei Cupei EHF. Să salutăm și fantasticul grup de suporteri ai echipei de pe esplanada Polivalentei, care, nemaiîncăpând în sală, au vizionat meciul pe ecranul amplasat afară, într-un desăvârșit fair-play. Note bune Jandarmeriei și Poliției Locale.
