Ucraina – spre UE, dar… nu accelerat!

Cea de a doua vizită a preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, la Bucureşti, de la începutul războiului, are indiscutabil particularităţile, dar mai ales obiectivele ei. Primit cu toate onorurile la Palatul Cotroceni, de preşedintele Nicuşor Dan – s-a spus că se va semna între altele un parteneriat strategic -, în principal discuţiile s-au centrat pe contribuţia aliată şi europeană la eforturile de război, negocierile pe care americanii, prin trimişii speciali ai preşedintelui, încearcă, cam inoperant, să le medieze fără mari reuşite, deocamdată. Relaţia Ucrainei cu Uniunea Europeană este una… flotantă şi dezamăgirile lui Zelenski faţă de ajutorul primit, scrie Politico, au devenit contraproductive pentru relaţiile diplomatice. De asemenea, Zelenski a devenit mai puţin rezervat în remarcile sale, deloc bine calibrate, la adresa preşedintelui american Donald Trump, numind abordarea acestuia, în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului, nedreaptă. Consideră, şi reiterează mereu detaliul, că Washingtonul ar trebui să exercite o presiune mai mare asupra Moscovei şi nu să ceară concesii din partea Ucrainei. Care vrea să continue războiul, cu ajutorul financiar al aliaţilor, după ce efortul acestora se face resimţit. Mai nou, Kiyv Independent, publicaţie apropiată guvernului, ne încredinţează că războiul din Iran ar putea fi un avantaj pentru Rusia, deoarece turbulenţele de pe pieţele energetice globale schimbă calculele pentru cel mai mare stat petrolier din lume. Cum preţurile au săltat vertiginos în urma atacurilor americano-israeliene asura Iranului, prin strangularea traficului prin strâmtoarea Hormuz, o arteră-cheie pentru transportul global de energie, preţul petrolului ar putea ajunge la 200 de dolari per baril. UE a refuzat aderarea accelerată a Ucrainei în anul viitor, după ce Zelenski solicitase public garanţii în acest sens şi clauza fusese inclusă în planul de pace al lui Trump de a pune capăt războiului. Mass-media speculează că Europa demonstrează astfel că Washingtonul nu poate dicta ce ţară trebuie să adere la UE. În plus, există problema ţărilor balcanice, de mult timp pe radarul UE, aderarea acestora fiind amânată, constant, sine-die. Integrarea rapidă a Ucrainei ar putea fi văzută ca un pretext pentru a cere acelaşi tratament. Există însă o problemă crucială care defineşte politica UE faţă de Ucraina, prezentă constant în mass-media occidentale. Ucraina ar putea înceta să urmărească activ reformele cerute – lupta împotriva corupţiei – dacă i s-ar acorda statut de membru al UE. Cerinţele au fost clar enunţate în raportul Comisiei Europene „pachetul de extindere”, publicat în noiembrie anul trecut. S-a pus accent pe asigurarea independenţei complete a agenţiilor anticorupţie NABU şi SAPO. Dar şi pe subordonarea de facto a sistemului de aplicare a legii din Ucraina faţă de structurile europene, prin desemnarea unor experţi internaţionali, însărcinaţi cu selectarea liderilor din domeniul aplicării legii, până la nivel regional şi local. Negocierile oficiale pentru deschiderea unor capitole nu au fost lansate şi din cauza veto-ului Ungariei, cu care relaţiile sunt tensionate, cum bine se ştie, aproape iremediabil, dacă Fidesz rămâne la putere. Speranţele se leagă de schimbarea de putere de la Budapesta, unde alegerile parlamentare se vor ţine luna viitoare. Numeroşi parlamentari ucraineni sunt interogaţi de Biroul Naţional Anticorupţie (NABU) pentru fapte mari şi mai mărunte de corupţie. Până recent, poziţia Bruxelles-ului şi Washingtonului era identică în privinţa principalelor revendicări ale Kievului. Acum, când dezacordurile pe o gamă extinsă de probleme sunt tot mai vizibile, inclusiv termenii încheierii războiului, principala întrebare este când şi cum se va termina acesta şi în ce condiţii. Un calendar pentru aderarea Ucrainei la UE va putea fi discutat după ce se va ajunge la un acord de pace cu Rusia, pe care Kievul îl doreşte declarativ, dar în termenii săi, imperativi.