Ştiau Francois Hollande, Jean Marc Ayrault, Christine Taubira şi Manuel Valls că Nicolas Sarkozy şi avocatul său, Thierry Herzog, au telefoanele puse sub ascultare? De când? În ce circumstanţe? Versiunea Executivului a avut doar o mică nepotrivire şi opoziţia (UMP) încearcă să o acuze de minciună, spre a diminua pagubele de imagine. Premierul Jean Marc Ayrault a explicat clar şi convingător că judecătorul care investighează, din aprilie anul trecut, o eventuală finanţare ocultă a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din 2007 a lui Sarkozy din partea Libiei, „au descoperit fapte noi… graţie ascultărilor (…), despre care nu cunoaştem nici conţinutul şi nici oportunitatea”. Judecătorii au sesizat Parchetul, care a deschis o acţiune judiciară, pe prezumţia de trafic de influenţă, ce ar putea pune în cauză un magistrat, a mai spus şeful Guvernului. Şi dacă aveam cunoştinţă că Nicolas Sarkozy „este pus sub ascultare”, nu cunoşteam conţinutul convorbirilor, a asigurat premierul. La rândul său, ministrul Justiţiei, Christine Taubira, asupra căreia dreapta şi-a concentrat atacul, a evocat, ieri, această afacere în media, invocând independenţa magistraţilor în dezbaterea pe secretul profesional, care protejează, teoretic, relaţia dintre un avocat şi clientul său. În cazul de faţă, Thierry Herzog şi ex-preşedintele Nicolas Sarkozy. „Eu nu pot apăra ideea asigurării impunităţii unui cetăţean pentru că-şi exercită profesia”, a conchis Taubira pe France Info. „Noi nu dăm instrucţiuni individuale şi garantăm independenţa justiţiei. Iar judecătorii care adună informaţii procedează fără legătură cu Cancelaria”. Scandalul s-a inflamat în presa din Hexagon şi preşedintele UMP, Jean Francois Cope, a cerut demisia ministrului Justiţiei, pentru că „a minţit”, afirmând că a ignorat ascultarea ce-l viza pe Sarkozy. Ambele tabere îşi susţin cu fermitate punctele de vedere. Christine Taubira ar fi spus, luni seara, la un post de televiziune, că n-a fost informată despre ascultări, iar Jean Marc Ayrault a spus că ministrul Justiţiei era la curent, ceea ce înseamnă că a minţit. Şi, în acest context, nu poate rămâne în funcţie. Astfel pusă problema, ea este finalmente de ordin moral. Ceea ce face însă preşedintele UMP, Jean Francois Cope, este o imixtiune în treburile justiţiei.
