Este pentru a treia oară, şi nu cred că greşesc, când avem la Palatul Cotroceni un preşedinte interimar şi, astfel, Ilie Bolojan (55 ani), din postura de preşedinte al Senatului, repetă experienţele anterioare, vremelnice, ale lui Nicolae Văcăroiu (35 zile) şi Crin Antonescu (52 zile), pe mandatele lui Traian Băsescu, în circumstanţele cunoscute. Despre fostul primar (12 ani), cu lungă carieră în administraţia publică, ajuns în 2020 preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, după ce fusese prefect de Bihor (2005-2007), secretar general al Guvernului (2007-2008), numit de premierul Călin Tăriceanu şi de anul trecut preşedinte al Senatului, tot ce ştim este că avea o vizibilitate interesantă şi un pedigree liberal autentic. Prerogativele sale de preşedinte sunt limitate, prevăzute prin Constituţie. Absolvent al Politehnicii şi Facultăţii de Matematică din Timişoara, Ilie Bolojan, un anti-pesedist funciar, are percepţia de om cu autoritate. Unii dintre cei care l-au cunoscut spun despre el că pe vremea în care era primar al Oradei mergea repetat la Viena, unde se arăta interesat de cum este gospodărită marea capitală europeană. Nedotat pentru politica mare, promotor al austerităţii, fad la nivel discursiv, Ilie Bolojan – bănuit de bună credinţă – va încerca pe cât îl ţin puterile, flancat pesemne de consilierii lui Klaus Iohannis, să-şi exercite atribuţiile, mult mai restrânse, de preşedinte interimar, până la alegerile din luna mai. Mesajul primit de la Klaus Iohannis la plecarea acestuia de la Palatul Cotroceni, „mult succes, aveţi grijă de România”, unul de circumstanţă, nu spune nimic. Contextul politic intern este unul tensionat, realmente învolburat, partidele politice din opoziţie găsesc de cuviinţă că e „vremea lor” şi câţiva tenori, în căutare de voce, vor să ţină Guvernul „cu masca pe figură”. Cu un rol prezidenţial redus la strictul minim, Ilie Bolojan va avea avantajul că, nesupus la prea multă lumină, se va vorbi încă multă vreme de cei 10 ani de mandate anoste ale lui Klaus Iohannis, „cel mai balcanic” dintre politicienii români, cu o imagine confecţionată, topită ex-abrupto, precum „slănina pe plită”. Cu un război în imediata vecinătate şi un asalt al valului extremist, care are vânt în pupă, miza interimatului lui Ilie Bolojan este la un alt nivel. Ca preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare al Ţării (CSAT), va intra mai probabil în posesia mai multor informaţii referitoare la acest subiect fierbinte decât în calitatea de preşedinte al Senatului în care s-a aflat timp de două luni. Destule alte teme majore, care interesează în mod direct şi România, se discută la Bruxelles, politica externă a ţării nu lasă impresia că are mare conţinut, dar sunt şi alte provocări neliniştitoare precum menţinerea coaliţiei de guvernare în viaţă. Şi este esenţial să reuşească să menţină stabilitatea acesteia. El este, chiar cu statutul de interimar, polul stabilităţii scenei politice. Avantajul lui Ilie Bolojan este că preia o demnitate, cea mai importantă în stat, într-un moment în care percepţia acesteia este foarte scăzută. Dar cum în vremuri de restrişte un om politic poate proba cât este de puternic, Ilie Bolojan are această şansă. Despre el se va vorbi. Ceea ce nu e puţin lucru.
