Izvoranu: „Suntem o familie şi prin asta facem diferenţa”

1
1028

Veteranul din defensiva Craiovei spune că Sorin Cârţu este ca un tată pentru el, după cât a contribuit la cariera sa

– După atâtea echipe intrate în insolvenţă, lumea vă vede în Europa, vă vedeţi şi voi?

– Noi suntem precauţi, ne pregătim doar pentru meciul care urmează. Trebuie să o luăm uşor uşor şi vedem ce va fi. Avem meciuri grele în primele etape…

– Ai venit la Craiova cu Pleşan, apoi ai plecat, iar când ai revenit, a plecat el…Te mai gândeai la o întoarcere după ce ai plecat la Vâlcea?

– Mi-a părut rău când am plecat în vară, nu mai credeam că voi reveni. Promovasem cu echipa, apoi au fost nişte neînţelegeri, dar important e că m-am întors. Din păcate, m-am accidentat după revenire, am avut o perioadă mai grea. Tot răul spre bine, fiindcă echipa a avut un parcurs foarte bun şi a trebuit să se meargă pe aceeaşi formulă. Eu mi-am dorit foarte mult să revin la Craiova. Am sperat, am renunţat la bani şi am făcut alte sacrificii, dar mi-am dorit asta, Craiova este un oraş care ştie fotbal.

– Pe când jucai la Dinamo, ai recuperat un banner al galeriei „câinilor” care era aproape să fie confiscat de fanii olteni, şi ulterior dinamoştii chiar ţi-au făcut un mesaj de recunoştinţă. Ai avut probleme la Craiova din această cauză?

– Nici vorbă, cred că ultraşii olteni au înţeles că apăram onoarea echipei la care evoluam şi nu aveam ceva cu Craiova. Aş face oricând acelaşi lucru pentru suporterii noştri, m-aş lupta pentru culorile echipei. Nu vreau să-i flatez pe fanii Craiovei, dar toată ţara ştie că sunt foarte înfocaţi. Nu mă consider oţelar, dinamovist, polist sau oltean, sunt profesionist. La fiecare echipă la care am jucat au fost momente plăcute şi mai puţin plăcute, dar la Craiova m-am simţit foarte bine. Când am venit aici am făcut-o direct din Ucraina şi totuşi am venit în Divizia B. Mi-am dorit să promovez şi am reuşit.

– Nu eşti departe totuşi de finalul carierei. Te-ai gândit ce vei face după aceea?

Nu ştiu. În orice caz nu vreau să fiu antrenor. E o meserie prea stresantă şi nu mă văd făcând asta. Sunt un tip mai prietenos, în timp ce antrenorul trebuie să fie ceva mai dur, nu poate fi prieten cu jucătorii.

– Nu ai început prea bine la Craiova, cu două eliminări consecutive, dar apoi ai dat şi câteva goluri, unul chiar foarte important, în acel 1-1 de la Reşiţa în urma căruia echipa a promovat…

– Începutul a fost puţin ghinionist, dar am trecut peste acele momente. Nu contează cine greşeşte sau cine dă gol, cine joacă sau cine este rezervă, am fost şi suntem un colectiv unit şi asta face diferenţa, importantă e echipa.

– Eşti singurul stoper de picior stâng din lot, cât contează asta?

– Eu zic că uneori contează, dar e decizia antrenorului până la urmă.

– Ce a însemnat pentru cariera ta Sorin Cârţu?

– Nea Sorin e pentru mine ca şi tatăl meu. El m-a promovat, el m-a luat din Divizia C, cu el am debutat Oţelul într-un meci la Oradea. Următorul joc a fost cu Steaua şi am jucat titular, am evoluat fundaş stânga, s-a şi luat un gol din cauza mea dar dânsul a crezut în mine şi m-a forţat.

– Cum vezi lotul Universităţii?

– Eu zic că suntem acoperiţi pe toate posturile, dar, dacă ar mai veni jucători de valoare nu s-ar supăra nimeni.

– Cu Bawab aveţi de furcă la antrenamente, fiindcă în meciuri le cam înnoadă picioarele adversarilor.

– Tha’er e un băiat extraordinar şi un jucător foarte valoros. Cu mine nu prea face şmecherii la antrenamente, pentru că îl lovesc imediat.

(De la trimisul nostru în Antalya – Turcia)

Comments are closed.