Reprezentanţii guvernelor turc şi grec din Cipru s-au reunit, la începutul săptămânii, la Geneva, sub egida Naţiunilor Unite pentru a aboli divizarea, care durează de 42 de ani. “Suntem la momentul final, unul al adevărului” declara trimisul special al ONU, norvegianul Espen Barth Eide, la deschiderea discuţiilor, purtate pe malul lacului Leman. Preşedintele cipriot grec, Nicos Anastasides, se declarase încrezător, iar liderul cipriot turc, Mustafa Akinci, întrevedea un spirit constructiv. Proiectul de reunificare vizează crearea unei federaţii “bi-zonale şi bi-comunitare”, pentru a pune capăt partajării insulei în urma debarcării forţelor militare turce în Nord, în 1974, pentru a proteja comunitatea turcă după lovitura de stat a ultranaţionaliştilor greci, care doreau alipirea Ciprului. Un an mai târziu, 162.000 de ciprioţi greci părăseau Nordul şi 48.000 de ciprioţi turci părăseau Sudul. Republica Cipru este membru al UE din 2004 şi singura autoritate internaţională recunoscută, exercită prerogativele doar asupra a 57,3% din teritoriu – cu 800.000 de locuitori elenofobi. Republica turcă a Ciprului – Nord – (RTCN), recunoscută doar de Ankara, instituită în Nordul insulei, are o populaţie de 180.000 de ciprioţi turci. În virtutea tratatelor internaţionale, Turcia, Grecia şi Marea Britanie, care dispun de baze militare, sunt garanţii de securitate. Până în 2003, locuitorii din Nord şi Sud nu au avut niciun contact. După deschiderea unor puncte de trecere, numeroşi ciprioţi turci traversează, zi de zi, linia verde pentru a muncii în Sud. Planul de place prevede retrocedarea de teritorii de ciprioţii turci (18% din populaţie în 1974), care ocupă 36% din insulă. Contenciosul se mai poartă pe oraşul Morfou. Se pune şi problema drepturilor turcilor, care trăiesc în Nord, dar au venit din Anatolia şi nu sunt originari din Insulă. Sunt mai multe detalii care fac obiectul negocierilor. Ministrul grec de Externe, Nikos Kotzias, a reafirmat în ultimele săptămâni, că un regulament ar putea condiţiona retragerea trupelor turce, aşa cum trupele sovietice s-au retras din Germania, după 1989. Turcia consideră, însă, insuficiente asigurările primite de la Uniunea Europeană, întrucât nu este membru. Tensiunile crescânde din Turcia, după lovitura de stat ratată din iulie 2015, ar putea paradoxal facilita un compromis asupra Ciprului. Numai că, nişte rezerve de gaze descoperite în largul Ciprului încurcă lucrurile. Planul Annan, acceptat în aprilie 2004 de 65% dintre ciprioţii turci, fiindcă li se recunoştea autonomia asupra teritoriului, a fost refuzat de 75% dintre ciprioţii greci, refugiaţi, care doreau să-şi recupereze bunurile abandonate la venirea trupelor turce.