În ziua în care Universitatea Craiova dispută derby-ul cu Rapid, preşedintele grupării din Bănie, Sorin Cârţu, împlineşte 67 de ani şi şi-ar dori drept cadou un succes al Ştiinţei deseară, chiar în Giuleşti, contra unei echipe pe care a antrenat-o şi cu care a jucat o finală de Cupa României. Legeda Craiovei Maxima spune că s-ar bucura pentru reuşita la Universitatea Craiova a lui Mirel Rădoi, cum s-ar bucura dacă ar fi succesul propriu.
„Nu mai accept formula „aşa a fost să fie” pentru Universitatea Craiova în acest moment. Mi-a spus un jucător după meciul de la Beer Sheva asta cu „aşa a fost să fie”, şi i-am spus că nu mai suntem la stadiul acela, nu sunt de acord cu asta. „Aşa a fost să fie” ne permiteam să zicem prin 2014-2015, când ne căutam aşa identitatea, acum este „aşa trebuie să fie”. O victorie cu Rapid ar fi cadoul perfect pentru ziua mea, asta mi-aş dori, chiar i-aş ruga pe băieţi să facă un efort şi să se gândească şi la treaba asta. Le-aş mulţumi şi pentru un egal. Antrenorul nu pregăteşte niciodată un meci ca să facă egal, dar cel mai important e să nu pierzi. M-aş bucura pentru reuşita lui Mirel la Universitatea Craiova aşa cum m-aş bucura dacă ar fi reuşita mea” a adăugat legenda Craiovei Maxima, la momentul aniversar.
Gloria Ştiinţei rememorează câteva momente din carieră, inevitabil, legate de Universitatea Craiova şi spune că şi-ar dori să retrăiască returul semifinalei Cupei UEFA, cu Benfica, din 1983,
“67 de ani sunt 67 de ani, te bucuri că-I prinzi, dar mi-aş dori să am cu zece mai puţin. Nu regret nimic, am avut o viaţă destul de bună, sunt mulţumit de ceea ce am realizat, sigur că întotdeauna e loc de mai bine, dar să nu-l mâniem pe Dumnezeu. Îmi amintesc prima minge pe care am avut-o, era una de volei, dar jucam fotbal cu ea, prima minge pe care am spart-o când m-am dus la juniorii Universităţii Craiova, mi-am luat câteva scatoalce de la Scăeşteanu pentru ea şi m-am supărat, că eram orgolios, şi m-am mutat la CSS Craiova, abia mai târziu am revenit la tineretul Universităţii Craiova. Cel mai mult mi-aş dori să retrăiesc momentul meciului cu Benfica, să-l gândim altcumva. Deşi am dat totul atunci, aveam o stare de concurs bună, mai ales că venisem de la naţională, poate a fost şi puţină oboseală, dar nu atât cât să nu putem duce acea partidă. N-a fost să fie atunci, deşi prea se legaseră multe înainte, cu calificările precedente, şi că bătusem campioana mondială cu câteva zile înainte, şi eram mulţi la naţională de la Craiova. Ştii cum era, ar fi fost prea frumos să le avem aşa pe toate, atât de legate, una după alta…Eram o echipă matură, cu multă calitate, dar nu s-au aliniat astrele până la capăt” a spus Sorin Cârţu.
Ca antrenor, cel alintat „Sorinaccio” a pregătit foarte multe echipe, a antrenat şi peste hotare, precum şi în Champions League, dar numai cu Universitatea Craiova a câştigat trofee, respectiv eventul din 1991. Ca jucător, Sorin Cârţu a evoluat numai în Craiova, la Universitatea şi Electroputere şi este golgheterul all-time al Ştiinţei în cupele europene.
„Toate golurile mele au fost frumoase, dar îmi amintesc primul, la debut, cu Progresul, de la veo 25 de metri, cu stângul, golul din finala Cupei României din 1977 cu Steaua, golul 100 l-am dat din corner, la Bacău, mi-a spus cineva că golul cel mai frumos al meu a fost bara cu Betis Sevilla, la ce splendoare de fază am făcut atunci. Ce ştiu sigur este că am marcat celemai multe goluri pentru Universitatea Craiova în cupele europene. Pentru Universitatea Craiova am sentimente maxime, nu degeaba am făcut parte din Craiova Maxima. Toată viaţa mea s-a desfăşurat în jurul fotbalului. Ca fotbalist, am jucat numai pentru echipele din Craiova, la Universitatea şi Electro. Am avut oferte concrete de la Steaua, dar nu m-am dus. Eram un jucător care se potrivea stilului lor de joc, aveau mereu jucători tehnici, gen Tătaru, Marcel Răducanu, Iordănescu şi mă voiau şi pe mine. Pe vremea aceea nu eram aşa marcaţi că ne dorea Steaua, voiam să stăm aici, să terminăm facultatea. Ca antrenor am activat şi la alte echipe şi m-am considerat mereu profesionist şi am încercat să câştig şi împotriva Universităţii, chiar dacă bucuria nu era totală. Dar când antrenezi echipa ta, din oraşul tău, unde ai familia, prietenii, e altceva, deşi cam de fiecare dată când am venit ca antrenor la Universitatea era echipa cu apa în gură şi a trebuit să fac pe scafandrul, dar mereu mi-am îndeplinit obiectivele” a declarat Sprin Cârţu.
