Monografia „Epopeea cavaleriei române. Robăneşti 1916” (apărută la Ed. Autograf MJM, 2006) are ca autori câteva semnături respectabile – general de brigadă conf. univ. dr. Ion Pîlşoiu, colonel (r.) Bujor Iovănel, prof. dr. Adrian Năstase şi prof. Constantin Păun – excelând prin documentare riguroasă, patos deplin şi un patriotism deloc de paradă. Meritele autorilor sunt indiscutabil lăudabile. Sigur că „nu există nici o palmă de pământ care să nu fi fost stropită de sânge românesc”, cum se spune în prefaţă, dar există bătălii memorabile, purtate acum 100 de ani – „Şarja de la Robăneşti” –,în care sângele cavalerilor de Roşiori a curs şuvoi, precum apa din topirea zăpezii de pe versanţi, într-o confruntare nebunească, contra armatei germane, bine dotată şi pregătită. Şi în curând se vor împlini 100 de ani de la memorabilele lupte de la Robăneşti. Se spune, în exprimare militară, că „şarja” era „visul tuturor cavaleriştilor”, adică momentul unic în care calul şi călăreţul se contopesc într-un avânt fantastic, galop nebunesc, la comanda „pentru atac, lancea în cumpănire, marş-marş”. Visul ostaşului de cavalerie se împlineşte atunci când cursa spre moarte începe. Eroica şarjă de la Robăneşti s-a executat, în contextul replierii forţelor militare din Oltenia, înscriindu-se în acţiunile preliminare ale bătăliei de la Bucureşti sau de pe Argeş-Neajlov. Să mai stăruim puţin asupra unei descrieri intitulată: „Şarja nemuritoare. Voluntarul Gheorghe Donici”, aparţinând scriitorului Mircea Radina: trompetiştii au sunat semnalul de şarjă, iar căpitanul-erou, Alexandru Filitti, a dat ordinul de atac, arătând direcţia. Alături de acesta, în fruntea escadronului se afla şi sergentul voluntar Gheorghe Donici, din Valea Seacă (jud. Bacău), în vârstă de 68 de ani, veteran al războiului de independenţă. Strigătul de „ura”, care îi împingea pe călăreţi la victorie sau moarte, mai putea fi domolit doar de gloanţele ucigătoare ale mitralierelor şi bubuitul obuzelor inamicului. Un adevărat infern, fiindcă lupta era inegală, dacă nu iraţională, fără nici o componentă de tactică modernă. Răpăitul mitralierelor germane a făcut ravagii, secerând, în puţin timp, circa 200 de cavaleri valahi. Se spune că misiunea ar fi fost îndeplinită, iar bateria din regimentul 227, artilerie germană, a fost silită să-şi părăsească poziţia de tragere, dar din întregul escadron, au mai putut fi recuperaţi doar 18 oameni, răniţi sau accidentaţi. Printre cei căzuţi s-a numărat şi sergentul Donici. Despre a cărui moarte Vasile Pîrvan spunea că este „o parte din marea existenţă colectivă”. „Moartea de război e moartea pentru salvare. E moartea pentru viitor. E moartea pentru care nu se plânge, ci se fac jurăminte”. Un bombardament intens, necruţător, de artilerie s-a abătut, apoi, asupra satului Robăneşti, de care bătrânii şi-au amintit multă vreme. Desfăşurarea memorabilei şarje din triunghiul morţii, delimitat la 10/23 noiembrie 1916, între localităţile Robăneşti-Lăcriţa-Pîrşani, din vecinătatea comunicaţiei Craiova-Slatina, la circa 5 km vest de Balş, a fost descrisă adecvat de militarii de carieră. La 19/20 august (1/2 septembrie) 1916, armatele bulgare, turce şi germane, conduse de generalul August von Mackensen, declanşează o puternică ofensivă împotriva României, concretizată în distrugerea „capului de pod” de la Turtucoaia: 160 de ofiţeri şi 6.000 de militari sunt ucişi sau răniţi şi 480 de ofiţeri şi 28.000 de militari prizonieri. La 8/21 noiembrie, prin retragerea trupelor române slăbite, Craiova intra sub ocupaţie germană pentru doi ani. Ministrul de război şi prim-ministru al ţării era Ion I. C. Brătianu. Realiza târziu că armata fusese total nepregătită pentru războiul în care intrase. În numele unui ideal. Guvernul se retrăsese în Moldova, singura provincie neocupată. „Şarja de la Robăneşti” este o pildă de eroism fără seamăn, deşi se spune că polonezii, în Al Doilea Război Mondial, s-au năpustit în faţa Panzerelor germane cu unităţi de cavalerie, fără a putea fi copleşiţi. Pentru luminoasa jertfă, şarja de la Robăneşti rămâne de neuitat, lecţie în istoria militară a României, pildă vie, pentru generaţiile de toate vârstele.
