Premierul creştin-democrat al Marelui Ducat al Luxemburgului, Jean Claude Juncker, ministru de 30 de ani şi şef al guvernului de 18 ani, a anunţat demisia cabinetului său de coaliţie, al cărui mandat expira anul viitor, în luna martie. Patridul lui Jean Claude Juncker a fost abandonat, săptămâna trecută, de partenerul socialist, în cursul votului la o moţiune de neîncredere depusă de opoziţia liberală şi ecologistă, care a denunţat „comportamentul ambiguu al guvernului şi, în egală măsură, al parlamentului şi al justiţiei”. Miercuri, alte patru partide s-au alăturat patridului ministrului Afacerilor de Externe, Jean Asselborn, în dezavuarea lui Jean Claude Juncker şi a formaţiunii sale CSV. La originea acestui episod inedit – ultima moţiune de neîncredere depusă în parlament data din 1848 – s-au aflat activităţile serviciului de informaţii pe care procurorul general, Robert Biever, le-a calificat drept „poliţie secretă”. Un proces-fluviu s-a deschis în luna februarie, doi jandarmi, membri unei unităţi de elită, fiind judecaţi pentru participarea la atentatele din anii 1980. Nu mai puţin de 20 de bombe au explodat, provocând o traumă la nivel naţional şi creând ideea că micul Mare Ducat este, precum Italia sau Belgia, victima unei „strategii de tensiune” pentru a favoriza emergenţa unei puteri autoritare, după ce fusese pusă în evidenţă slăbiciunea acestui stat. Pentru avocaţii ambilor inculpaţi, este vorba de o reţea finanţată de către serviciile secrete americane care s-au aflat la originea atentatelor. Diverşi demnitari au fost citaţi ca martori în acest dosar care a demonstrat funcţionarea siguranţei naţionale. Fostul şef al Serviciilor de Informaţii din Luxemburg (SREL) l-a înregistrat pe primul ministru, într-o discuţie purtată în 2008. Juncker a avut contacte permanente cu marele duce Henry, şef al statului, cu serviciile secrete britanice. Afacerea a făcut victime colaterale: Luc Frieden, ministru al Finanţelor şi al Bugetului, teoretic succesorul lui Jean Claude Juncker, la conducerea CSV. Luc Frieden şi-a apărat reputaţia, susţinând că nu admite să-i fie atacată imaginea. La începutul lui 2008, revocase doi înalţi responsabili ai Poliţiei. Scandalul a dobândit amplitudine şi este greu de estimat care va fi deznodământul.
