Despre C.C.D.C.P.N. Dăbuleni – cu atâtea iniţiale oboseşti prematur – s-a scris de-a lungul timpului, preponderent avantajos. Staţiunea de la Dăbuleni fiind, din 1965, un avanpost al agriculturii moderne, în ceea ce, la un moment dat, s-a numit „Sahara olteană”, sintagmă, în egală măsură agreată, dar şi parţial reală. Chiar dacă s-ar putea spune că, nu dintotdeauna, câmpul de acum – şi referirea vizează zeci de mii de hectare – a arătat identic, şirurile de dune încreţind orizontul, nu puţine de proporţia unor dealuri, cum le-au spus localnicii, multe dintre ele zburătoare. Dar, prin modelarea sau nivelarea acestor dune, operă de amploare, plantarea de perdele de protecţie, fixarea solului prin culturi agricole recomandate de specialişti, irigaţii, relieful s-a schimbat. Şi prin aportul ameţitor al cercetătorilor, pedologilor, agrochimiştilor, silvicultorilor, mecanicilor agricoli etc. Puţine cicatrici mai amintesc de o confruntare teribilă în „domesticirea” naturii şi luarea în primire a unui teritoriu al secetei, reprezentat, sub aspect pedologic, de aşchii de cuarţ, de siliciu, de feldspaţi, micaşisturi, spre a se opri expansiunea deşertului. În inima acestei zone vitrege, şi-au găsit rostul, de-a lungul deceniilor, specialiştii C.C.D.C.P.N. Dăbuleni, mulţi dintre ei de acum pensionaţi, stinşi din viaţă, alţii aflându-se în pragul pensionării, cu toţi animaţi, în misiunea lor, de experienţele marelui savant Gheorghe Ionescu-Siseşti, făcute la Gârla Mare (1930-1931) şi Poiana Mare (1933-1935). Experienţele erau făcute sub egida Institutului de Cercetări Agricole al României, creat chiar de marele om de ştiinţă. Staţiunea de la Dăbuleni a avut mereu, nu se putea altfel, contestatari, dar şi fideli partizani. S-a vrut, dintru început, un for metodologic şi s-a achitat onorabil de această misiune. În egală măsură, a făcut şi producţie. Nu puţine împliniri, în zona adiacentă, i se datorează exclusiv, graţie cercetării asidue, deloc ruptă de realităţile concrete. Evenimentul de ieri – o prezentare a ultimelor cercetări – nu a avut emfază sau preţiozitate gratuită. Directorul C.C.D.C.P.N. Dăbuleni, dr. Aurelia Diaconu, dar şi cercetătorii din subordine, împuţinaţi ca efectiv de la an la an, au etalat celor prezenţi (grupuri de producători, reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Siseşti”) câmpuri de experienţe, cu tematici diferite, dar şi concluzii valide, apte de materializare. A fost un fel de „raport de activitate”, fiindcă noţiunea de „simpozion” sună vetust. Şi au avut ce spune.
Cartoful dulce (batatul) are perspective
Un protocol de colaborare bilaterală, încheiat între Universitatea Naţională Kyunpook (KNU), din Coreea de Sud, şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Siseşti” a avut preconizată şi testarea unor genotipuri coreene de batat (cartof dulce), folosindu-se diferite metode de plantare. Paradoxal, cartoful dulce nu face parte din aceeaşi familie legumicolă cu cartoful obişnuit, dar are o multitudine de virtuţi, între care se remarcă, în primul rând, conţinutul ridicat de vitamina C. Valoarea terapeutică este, de asemenea, ridicată. La C.C.D.C.P.N. Dăbuleni, din lăstarii obţinuţi în condiţii de seră, din tuberculii oferiţi în baza protocolului de colaborare, s-au obţinut o producţie de 20 de tone la hectar. Genotipurile „Pum” şi „Hwang” au înregistrat procentaj maxim de prindere şi se recomandă, de acum, cultivatorilor. Materialul săditor va fi oferit de C.C.D.C.P.N. Dăbuleni.
Soiurile de pepeni verzi – „De Dăbuleni”, „Dulce de Dăbuleni”, „Oltenia” – deja consacrate
Referirile la soiurile de pepeni verzi, create la C.C.D.C.P.N. Dăbuleni, „De Dăbuleni”, „Dulce de Dăbuleni”, „Oltenia”, au fost puţine. Deşi cultivate precumpănitor în toată zona, se remarcă prin calităţile organoleptice şi, mai ales, producţiile ridicate la hectar, apte de venituri importante. Pentru anul în curs, C.C.D.C.P.N. Dăbuleni a livrat producătorilor cantitatea de 500 de kilograme de sămânţă garantată de organismul abilitat (I.T.C.C.S.). Şi pe viitor se va proceda identic, fiindcă şi obţinerea seminţei la soiurile menţionate nu este deloc o bagatelă. Vigoarea unei culturi de pepeni verzi depinde covârşitor de calitatea seminţei folosite. Dar acest lucru îl ştiu bine producătorii.
Un soi de struguri precoce: „Prima Cl. 1022”
Maturitatea de consum este atinsă la data de 10 iulie. Soiul se numeşte „Prima CL. 1022” şi se remarcă printr-o mare capacitate de rod. Cercetătorii Ion Răţoi şi Mihaela Croitoru au prezentat toate detaliile posibile, deşi degustarea a fost proba cea mai convingătoare. Acest soi de struguri precoce, asociat cu soiul „Transilvania” se recomandă cultivatorilor şi, neîndoielnic, acest lucru se va întâmpla.
În loc de concluzii
C.C.D.C.P.N. Dăbuleni îşi justifică raţiunea existenţei. Şi în zilele noastre. Absenţa cercetării agricole, de bună calitate, s-ar resimţi pe o arie largă. Produce sămânţă de muştar, rapiţă, sorg, orzoaică, dar şi sămânţă de specii legumicole precum tomatele, ardeiul gras, vinete. Nu stăruim în detalii, fiindcă ele interesează mai mult pe cultivatorii agricoli. Ceea ce s-a putut desprinde din evenimentul de ieri este bogata activitate de cercetare, desfăşurată la Dăbuleni, cu consecinţe economice deloc neglijabile. C.C.D.C.P.N. Dăbuleni nu primeşte de la bugetul statului nici un fel de finanţare şi are o conducere teafără. Am spune chiar de excepţie prin ceea ce a arătat ieri.
