Cu Francois Hollande (foto), Europa îşi schimbă direcţia, fiindcă noul preşedinte francez va încerca să corecteze o cursă care ne-a dus în zid. Franţa va încerca să rupă această spirală a eşecului, care a antrenat obsesia austerităţii bugetare. Deja, socialiştii francezi îşi ordonează priorităţile. De creştere economică, în primul rând, şi apoi de luptă împotriva deficitelor. Dar să aşteptăm. „Hollande va face posibilă naşterea unei alte Europe” titra luni, 7 mai a.c., cotidianul spaniol „El Pais”. Fără îndoială că victoria unui socialist la Paris strânge gâtul ordo-liberalismului venit de la Berlin. „Trăiască Europa creşterii economice”. Să nu fim agitaţi. Marginea de sud a zonei euro, statele foarte bolnave din cauza datoriilor, sângerea produsă de reducerea cheltuielilor publice, generează incertitudini. Alegătorii nu se înşeală. În Grecia, ei au trimis formaţiuni extremiste în Parlament. În Italia se revoltă. În Spania, indignaţii ies în stradă şi se remobilizează. În Portugalia pregătesc, în tăcere, lovituri tacite. Angela Merkel a înţeles mesajul, Germania nu poate rămâne indiferentă. Pe fondul chestiunii, Nicolas Sarkozy a crezut, probabil, acelaşi lucru ca şi Hollande, dar acest socialist care insistă asupra renegocierii pactului bugetar forţează mâna Germaniei. Francois Hollande va aduce, marţi după-amiază, în faţa cancelarului german, un adevăr preferat a fi ignorat: popoarele zonei euro nu pot avea doar austeritate bugetară la azimut. Convenit de 25 din 27 de ţări membre ale UE, pactul instituie rigori, standarde cuantificabile şi sancţiuni pentru revenirea la echilibrul finanţelor publice în Europa. Este vorba de lupta împotriva greutăţilor, costurilor şi creşterii datoriilor suverane. Pentru cei 17 membri ai zonei euro, toţi semnatari ai pactului, obiectivul esenţial rămâne revenirea la disciplina bugetară indispensabilă funcţionării monedei unice. Hollande doreşte să adauge componenta de creştere economică. Este o bună politică economică şi o bună politică în sine. El va găsi un compromis cu Angela Merkel şi cu Bruxelles-ul. Poate până la sfârşitul lunii mai. Pentru ca socialiştii să se poată prevala de asta în timpul campaniei electorale pentru alegerile legislative din luna iunie. Cancelarul german insistă pe prevalarea interpretării dispoziţiilor de revenire la echilibru bugetar în zona euro. Situaţia în care se află Francois Hollande este una în care Nicolas Sarkozy nu s-a aflat. El trebuie să cumpere pacea pieţelor. În „Nouvele observateour”, Jacques de La Rosiere, fost director al FMI, vorbeşte de nevoia „desfăşurării unei traiectorii credibile de reîntoarcere la echilibrul bugetar”. Mizele sunt enorme. În cazul în care Parisul va fi aspirat într-o spirală a datoriilor blestemate, efectul de contagiune este garantat. Hollande a stabilit un obiectiv rezonabil: restabilirea echilibrului bugetar în 2017. Pieţele pot lua în calcul acest angajament. Ele pot aprecia impulsul hollandist dat Europei. Aşteptările sunt mari şi de anumite reforme depinde competitivitatea Franţei. Care ar putea atinge ceea ce această ţară n-a avut niciodată. E ceva în ADN-ul naţional care interzice această ambiţie?
