Universitatea Craiova a fost campioană de iarnă şi campioană a sezonului regular. Nu se acordă distincţii însă pentru aceste ipostaze, aşa cum bine precizează Filipe Coelho cu fiecare ocazie, singurul avantaj fiind cele 2 puncte avans faţă de locul secund, cu care Ştiinţa începe play-off-ul. Ar fi, în fapt, un dezavantaj, ţinând cont că oltenii pierd din avans la înjumătăţirea punctajelor, dar şi lor le-a convenit acest sistem atunci când a avut de recuperat, iar aşa a fost situaţia în toate sezoanele trecute de la adoptarea sistemului cu play-off şi play-out.
La începutul play-off-ului nu se pune problema alianţelor, ci mai târziu, când unele echipe vor ieşi din obiectiv, dar, oricum, Craiova nu va avea vreo partizană, ci va rămâne, cum a fost mereu, singură împotriva tuturor, chiar dacă alţii îşi revendică acest motto.
Ştiinţa trebuie să se aştepte ca adversarii să fie motivaţi suplimentar în meciurile contra ei. În primul rând, pentru că toată lumea vrea să bată liderul, ori echipa considerată favorită principală la titlu. Apoi, Universitatea este singura echipă care nu are nicio înfrângere în sezonul regular în faţa rivalelor din play-off, iar acest lucru îi va impulsiona şi mai mult pe adversari. Nu în ultimul rând, Craiova va avea o problemă de abordare a jocurilor, întrucât, aşa cum s-a constatat în sezonul regular, cu excepţia FCSB, care nu se află în play-off, restul echipelor au adoptat startegie ultradefensivă în meciurile cu Ştiinţa. Dacă în partidele dintre ele se vor mai „deschide”, vor mai abandona autobaza, contra Universităţii Craiova, toate echipele vor juca „la ciupeală”, se vor baricada şi vor pândi loviturile pe contraatac.
Nu trebuie uitate opreliştile indirecte, de care Ştiinţa n-a fost scutită în toată istoria ei, dar mai cu seamă atunci când a fost implicată în lupta pentru supremaţie. Suspendările absurde încasate de Baiaram şi de Coelho trebuie să fie un avertisment.
În aceste condiţii, fanii alb-albaştri vor trebui să-şi suplimenteze şi ei eforturile de a-şi susţine echipa, atât pe teren propriu, cât şi în deplasare, să fie mai indulgenţi cu favoriţii, să-i susţină mai aprig şi în număr mai mare. Bucuria unui trofeu, mai ales unul aşteptat de decenii, nu se simte numai la acordarea lui, ci în fiecare moment al stagiunii, mai ales în duelurile cele mai dificile, aşa cum vor fi cele din play-off. Povestea unui titlu nu se scrie la ultimul meci, memorabile sunt toate etapele.
Din păcate, vedem unele pagini din anturajul clubului cum promovează în această perioadă ideea că mandatul lui Coelho ar fi mai de succes decât cel al lui Rădoi şi că este un antrenor mai bun. În primul rând, nimeni nu poate contesta că această echipă a fost creată de Mirel, din toate punctele de vedere: ca lot, mentalitate, stil de joc, sistem. Coelho are şi merite indiscutabile, în primul rând de a fi gestionat bine moştenirea lăsată de Mirel. Dar nu e cazul şi momentul să tragem concluzii, să împărţim merite, fiindcă nu ştim dacă la final vom avea pentru ce să le atribuim. Sau cumva îl vom scoate vinovat pe Mirel şi dacă pierdem titlul?
