„Eroul”… Emil Boc

0
182

Faptul că domnul Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidenţial, nu altceva, vorbeşte elogios despre premierul Emil Boc, nu deranjează, cât surprinde. Fiindcă, Sebastian lăzăroiu este bănuit că lucrează într-o instituţie neutră politic, şi îşi cam schimbă părerile în ultima vreme. Chiar în privinţa lui Emil Boc. Mai nou, opinează, cum a făcut-o pentru Gândul, că premierul „ar trebui să fie declarat erou”, în temeiul meritelor. „Emil Boc şi PDL au luat România de la un deficit de aproape 10%, în ianuarie 2010, şi au adus-o la un deficit de 6,5 %, iar anul acesta ne îndreptăm spre un 4,4%”. Verbul „ne îndreptăm” indică, mai de grabă, o acţiune în curs, nicidecum finalitatea acesteia. Dar, aidoma unui propagandist convins, cu înaltă calificare, Sebastian Lăzăroiu omite un detaliu, de domeniul evidenţei: Emil Boc a fost premier şi în 2009, din prima zi a anului, până în ultima. Şi ne convingea, atunci, că totul este bine. Este adevărat, eram într-un an electoral, dar cine a băgat ţara în dezastru? Sau situaţia economică era proastă la preluarea mandatului de prim ministru, în decembrie 2008, şi s-a ocultat realitatea? Aşadar, domnul Emil Boc este proclamat „erou”, de Sebastian Lăzăroiu, care ne invită la frivolitate, deşi ştie probabil că mulţi „eroi” şi „iubiţi fii ai poporului” dintr-o anumită epocă au fost deposedaţi de toate virtuţile, de cei care le-au sucedat la putere. Dacă se întâmplă acest lucru şi cu „eroul” Emil Boc? O precauţie bine dozată ar fi fost mult mai utilă. Fiindcă virtutea pe care cel angajat în politică o pierde foarte repede este sfiala. „Politica este o perfectă şcoală a nesimţirii”, afirmă undeva Andrei Pleşu, din aceeaşi familie de gânditori, cu Sebastian Lăzăroiu, dar mult mai erudit şi mai atent la nuanţe. Sigur, în jurul premierului se îngână, de mai multă vreme, un prohod. Când în surdină, când mai sonor, şi plecarea acestuia din fruntea guvernului, după ce a mai fost o dată demis prin modiune de cenzură, trebuie doar garnisită cu elogii puerile. De mai multă vreme, mai mulţi lideri ai partidului îl consideră pe actualul premier un balast electoral. În câteva rânduri, Emil Boc ne-a promis că la sfârşitul lunii martie, decolăm din criză. Direct spre bunăstare. Ceea ce trăim şi vedem cu ochii nu ne îndreptăţesc să credem în asemenea prorociri. Neatins, în vreun moment, de verticalitate în cariera lui politică, şi nici de vreun moment de înălţătoare inspiraţie ca premier, Emil Boc poate pleca acolo de unde a fost extras. Iar dacă după ce a nenorocit o ţară poate fi proclamat şi „erou”, asta ţine de un parti-pris politic găunos şi bolnav iremediabil.