Colegiul „Ştefan Odobleja”: Notă mică la purtare, pentru… dascăli!

În vara anului trecut, prin ordin al ministrului Educaţiei Naţionale, în temeiul evaluării, criteriul preponderent fiind procentul de promovabilitate al examenului de Bacalaureat, Colegiul „Ştefan Odobleja” din Craiova a fost retrogradat la statutul de liceu tehnologic. Lovitură de imagine şi nu numai. Fiindcă deciziile curriculare trebuiau, de acum, să aibă o altă racordare. Redobândirea denumirii de colegiu ar putea fi recâştigată, după o penitenţă de cinci ani, prin îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, nu uşor de atins. Astfel rata de promovare la examenul de Bacalaureat trebuie să fie peste media naţională, în cele două sesiuni de examen, timp de trei ani, iar activitatea pedagogică trebuie reflectată în rezultate notabile la concursuri specifice naţionale şi internaţionale. Revirimentul ar mai trebui susţinut, prin aportul nemijlocit al cadrelor didactice, în calitatea lor de formatori, care ar urma să facă dovada unor lucrări ştiinţifice sau pedagogice, implicarea în activităţi de cercetare ştiinţifică, dobândirea titlului de doctor ş.a.m.d.. Ordinul ministrului de resort a fost contestat în justiţie, dar este puţin probabil ca decizia finală să fie favorabilă celor de la „Ştefan Odobleja”, care cochetează în continuare cu mediocritatea accentuată şi scandalul sordid. Excesiv. O năpraznică lovitură de imagine n-a avut practic nici un efect, dovadă că la simularea recentă pentru BAC 2020, procentul de promovabilitate la cele 7 clase –cursuri de zi- de a XII-a, a fost de 9,89%. Din 166 de elevi, 75 nu s-au prezentat, 82 au fost respinşi şi doar 9 au promovat. La cele trei clase de seral, din cei 84 de înscrişi, tot atâţia au absentat. Promovabilitate: 0! Realitatea nu poate fi măsluită. Ce se întâmplă de mai multă vreme la Colegiul „Ştefan Odobleja”, să-l numim totuşi astfel, până la decizia justiţiei, tot tapajul radical, ţine de neverosimil. Dintre formele de curaj, un comando de 10-15 cadre didactice, care luptă pentru omogenizarea morală a vieţii lor, şi-au ales-o pe cea mai „dostoievskiană”: curajul de a-şi asuma propria mlaştină. Dar complexitatea acesteia e doar aparentă. Oricât ar părea de ciudat, ceea ce le lipseşte cu adevărat veleitarilor frondeori este personalitatea şi vocaţia de dascăl. Îşi primesc salariile integral, fără nici o mustrare de conştiinţă. Ceea ce moralmente este cel puţin discutabil. Şedinţele Consiliului de administraţie au devenit, de mai multă vreme, teritoriul unui circ total, în care membri ai comandoului pomenit, animaţi de poftă de baricadă, când nu absentează, ca să nu se realizeze cvorumul, vin şi citesc de pe foi de hârtie mesajele insalubre, cu referiri la „ciuma roşie”, oamenii primăriei, şi alte insinuări, blocând apoi orice punct de pe ordinea de zi. În fine, o ferocitate de suprafaţă a volintirilor ambetaţi. Dacă admitem, că în toate demersurile lor, au dreptate, suntem contrazişi de recenta simulare pentru BAC 2020. Baricada însăşi sfârşeşte în scenografie. Avem de a face cu o combativitate orală, strict gesticulatorie, ca aceea a lui Crăcănel în căutarea lui Pampon. Într-un an de zile s-au rulat 11 conduceri provizorii la „Ştefan Odobleja”, nici una nereuşind să facă unanimitate. Ca să stărui, în inepţia, n-avem cum să o definim altfel, ca ora de curs să aibă 40 de minute, şi nu 50, cum prevede legislaţia existentă, să comunici asta elevilor, ţine de un teritoriu al dezordinei comportamentale. „Nota zero la purtare” era titlul unei vechi piese de teatru care aducea, în prim-plan, un mediu cunoscut în literatura dramatică: liceul. Cam aceasta este nota pe care o merită dascălii acestei unităţi de învăţământ, care îşi bat joc literalmente de nişte elevi. O şcoală bună nu e o pepinieră de genii, dar produce o medie umană cultivată, decentă, care nu te face de râs. Celor de la „Ştefan Odobleja”, n-am vrea să generalizăm, le lipseşte şi autoritatea şi competenţa, şi dragostea faţă de profesia aleasă. Actorii circului de la „Ştefan Odobleja” n-au ce căuta în învăţământul preuniversitar de stat, fiindcă mutilează tineri inocenţi. Ceea ce e o dramă. Nu ne-am propus să descriem cum se derulează o şedinţă a Consiliului de administraţie, fiindcă nu-şi are rostul. Decenţa e în criză, bunul-simţ în comă, cultura… lipsă, încât semnul crucii se justifică de-a dreptul. Educaţia este un bun public. În peisajul învăţământului doljean, colegiul “Ştefan Odobleja” suferă lent un proces de degradare, de desfigurare a procesului educativ. Dacă nu orice impas este o criză, aici avem în schimb o criză de conţinut, de management, de motivaţie. Departe, chiar prea departe de instrumentele de reformare a sistemului educaţional -declaraţia de la Bologna, programul PISA (Programme for International Student Assessment), sistemul Shanghai- referitoare la cunoştiinţele durabile şi aplicabile ale elevilor, avându-se în vedere cunoştinţele şi deprinderile conform curricumului şcolar, şi cunoştiinţele şi deprinderile necesare în viaţa de adult. Dar despre ce vorbim? ISJ Dolj, prin armata sa de inspectori de specialitate, nu poate prelungi la nesfârşit o stare de lucruri, nu atât anacronică, cât mai ales tensionată.