Discursul premierului Victor Ponta de joi seara, pe tema bugetului pe 2013 şi a stării naţiunii, a fost bine calibrat. Luat la „bani mărunţi” în studiourile de televiziune, imediat după încheierea prezentării făcute şi a conferinţei de presă organizate, nu puţini au fost aceia care i-au acordat „o notă bună” lui Victor Ponta pentru coerenţă, transparenţă, neutilizarea sintagmei îndelung lustruite „greaua moştenire”, „pentru nemenţionarea numelui lui Traian Băsescu” şi pentru nepasarea „responsabilităţii datoriilor pe umerii adversarilor politici”, deşi poate că acest lucru trebuia făcut. Fireşte, s-a pus şi problema ca în curând clientela actualei puteri să facă exact ce a făcut clientela PDL-ului. Victor Ponta a părut credibil. S-a mai spus şi faptul că România are o elită economică de tot plânsul, formată precumpănitor din asistaţi ai statului şi aproape toate marile averi au fost fertilizate de contactele cu statul. Schiţa de buget pe 2013, aşa cum a fost prezentată de premierul Victor Ponta, dar şi de miniştrii Daniel Chiţoiu şi Liviu Voinea, n-avea cum să lămurească toate detaliile, inclusiv filosofia avută în vedere la construirea unui buget care a inserat şi cheltuielile suplimentare (3,5 miliarde de euro) faţă de 2012, cuprinzând o serie de promisiuni ferme, a căror materializare începuse deja. Este vorba de plata pensiilor indexate cu 4% (500 de milioane de euro); finalizarea restituirii sumelor reţinute pensionarilor din contribuţiile la Sănătate (100 de milioane de euro); plata celei de a doua tranşe de recuperare a salariilor bugetarilor (1,1 miliarde de euro); cofinanţarea crescută pentru fondurile europene (1 miliard de euro); plata facturilor la medicamente în maximum 60 de zile (800 de milioane de euro). În privinţa finanţării măsurilor menţionate, s-a enunţat o creştere nominală a veniturilor (1,8%), reorganizarea sistemului de colectare şi de combatere a evaziunii fiscale, reducerea de cheltuieli şi atragerea de resurse suplimentare la buget. Dar pentru a acoperi o cheltuială, survenită recent, de 3,5 miliarde de euro, măsurile prevăzute par totuşi insuficiente, ele rezemându-se precumpănitor în „creşterea economică”. Şi aici survine o necunoscută. Cu un an agricol generos, de pildă, ceea ce nu este exclus, prognoza ar deveni mai mult decât realistă. În caz contrar, presiunea pe buget ar fi greu suportabilă. Până la urmă, premierul Victor Ponta şi Guvernul său nu pot gestiona decât ceea ce au la îndemână. Nu e vorba nici de generozitate, nici de zgârcenie. Urmează negocierile cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, care ar putea aduce corecţii într-un sens sau altul, deşi ideea unui nou acord pare abandonată. Ce a mai spus premierul Victor Ponta? Între altele, că va prioritiza proiectele deja începute şi că nu va finanţa de la bugetul de stat proiecte care ar putea fi finalizate cu fonduri europene. În domeniul Educaţiei, bugetul va creşte uşor, dar banii se vor duce către salariile majorate în sistem. Adept al conceptului, deja enunţat, că austeritatea singură, neînsoţită de creştere economică, nu constituie o soluţie pentru ieşirea din criză, Victor Ponta se pare că a moştenit de la fostul ministru al Finanţelor, Florin Georgescu, o „zgârcenie” proverbială şi o bună cumpănire a oportunităţilor. Câtă atenţie va acorda „motorului” creşterii economice – investiţiilor – şi creării de locuri de muncă rămâne de văzut, însă, după toate aparenţele, spune doar ceea ce ştie şi încearcă să facă ceea ce spune.
