Cam aşa stau lucrurile: ascensiunea extremei-drepte, cum scrie şi The Guardian, un fapt considerat îngrozitor, rămâne inevitabil în politica actuală. În întreaga lume, în democraţiile presupus stabile şi moderate, precum şi în cele volatile, în partidele mainstream şi marginale, în mass-media, pentru mulţi alegători, care nu se consideră extremişti, ideile de extremă-dreaptă circulă şi cresc, îmbrăţişate de noi adepţi. Imigraţia ar fi potenţat starea de fapt, deşi nu doar aceasta este cauza, care oricum rămâne mult mai complexă. În astfel de vremuri, guvernele de centru-stânga, chiar dacă nu mai sunt la fel de seducătoare, prin conducerea calmă şi consensuală, în vremuri tulburi, rămân o opţiune. Din păcate nici „nordul” –leagănul social-democraţiei europene- nu mai este atât de evocat, prin schimbările survenite. La ceea ce vedem, în spaţiul UE, lucrurile rămân neliniştitoare. Zilele trecute, săptămânalul „Le Point” a publicat un studiu Cluster17 realizat pentru revista „Le Grand Continent”, potrivit căruia francezii sunt printre cei mai pesimişti din Europa, chiar ostili, şi Franţa se detaşează prin euroscepticismul său. La consultările premergătoare desemnării unui nou prim-ministru, Emmanuel Macron a invitat toate partidele politice, exceptând Mitingul Naţional şi Franţa Nesupusă, considerate de extremă-dreapta. Studiul pomenit a fost dezvăluit cu ocazia evenimentului anual al revizuirii geo-politice „Summit-ul marelui continent”, deschis pe 4 decembrie în Valea Aosta din Italia, care a reunit 180 de personalităţi europene. Politico, sub titlul „Ursula von der Leyen are o problemă cu Donald Trump” încearcă să ne readucă într-un fel cu picioarele pe pământ. După relaţia strânsă avută cu Joe Biden, preşedintele Comisiei Europene ar putea intra în cărţile de istorie, ca fiind cea care a „eliberat” Europa de dependenţa ei militară de SUA şi a repornit motorul economic al continentului. Care motor nu se spune, fiindcă cel franco-german este deja zguduit, dacă nu chiar gripat. În orice caz, reaminteşte articolul menţionat, revenirea lui Donald Trump, la Casa Albă, va provoca turbulenţe, în timpul celui de al doilea mandat, cu atât mai mult cu cât Ursula von der Leyen sprijină Ucraina, pe mai departe, şi se arată angajată să respecte obiectivele internaţionale în materie de climă şi să facă UE să reziste în faţa unui potenţial război comercial global. Şi asta pe fondul unor relaţii ambigue cu China. O deteriorare a relaţiilor economice cu SUA ar fi însă catastrofală. În ultimii 5 ani, şeful puterii executive UE a devenit un actor politic important, în special când vine vorba de războiul din Ucraina, cooperând strâns cu preşedintele american Joe Biden. Cu Donald Trump, la Casa Albă, riscă să fie reevaluată, ca fiind prea apropiată de preşedintele american în exerciţiu. Se ştie că şi în primul mandat Donald Trump a dat lovituri UE, prin tarifele impuse pe oţel şi aluminiu, renunţarea la acordul de la Paris privind schimbările climatice, ameninţări ţărilor care nu îşi îndeplinesc obligaţiile faţă de NATO, elogierea Regatului Unit pentru părăsirea blocului, declarând chiar UE „duşmanul” Washingtonului. Scena schimbărilor este pregătită. Viitorul preşedinte vrea să pună capăt războiului din Ucraina, şi asta o declară repetat, întreprinde deja demersuri, şi probabil va reduce sprijinul pentru Kiev, dacă nu este de acord să cedeze teritoriile ocupate momentan de armata rusă şi nu se ştie. Ei bine, în acest timp noul reprezentant UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, fostul prim-ministru al Estoniei, Kaja Kallas, face demersuri, care ar putea fi considerate de Donald Trump ca… ostentative. O îngrijorare, la fel de mare: Donald Trump ar putea anunţa tarife de 10%-20% pentru UE, ceea ce va complica lucrurile. Un armistiţiu cosmetic, folosit de predecesorul Ursulei von der Leyen, în 2018, a fost cel vizând… GNL-ul. Momentan, preşedintele Comisiei Europene nu poate juca decât cu cărţile pe care le are în mână, şi nu cu cărţile pe care şi le-ar dori: îşi va armoniza relaţiile cu premierul de dreapta al Italiei, Giorgia Meloni, în relaţii bune cu Donald Trump şi se pare speciale cu Elon Musk, şi le va reevalua pe cele cu Viktor Orban, aflat deunăzi la Mar-a-Lago, de bună seamă invitat. Unele din liniile de sens ale politicilor Bruxelles-ului, nu le mai enumerăm, fără a fi unanim îmbrăţişate, probabil se vor estompa, reciclând patriotismul tradiţional care rămâne singurul patriotism real.
