România ar apărea pe lista închisorilor secrete ale CIA, în centrul de detenţie deschis pe teritoriul României fiind interogaţi mai mulţi prizonieri ai Agenţiei Centrale de Informaţii suspectaţi de legături cu grupări teroriste, relatează „Washington Post”. În versiunea publică a raportului Comisiei de Informaţii din Senatul SUA privind programul de interogare al CIA, făcut public marţi, sunt secretizate o serie de informaţii, inclusiv ţările în care ar fi existat închisori secrete ale CIA, scrie „Washington Post”, adăugând însă că detalii din document permit decodarea acestor centre de detenţie. Astfel, potrivit publicaţiei americane, în raport sunt menţionate închisori din cinci ţări: Polonia, România, Lituania Afganistan, Thailanda, acestea fiind desemnate prin culori. Presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept „detention site black”, pentru Polonia este folosit albastru, pentru Lituania violet, pentru Thailanda verde, iar pentru Afganistan, unde ar fi existat mai multe închisori, sunt folosite patru culori. Presupusa închisoare din România este menţionată în mai multe rânduri. În raport se arată că CIA a decis amplasarea unor centre de detenţie în România şi Lituania în 2002 şi 2003, iar primii deţinuţi ai CIA ar fi ajuns în închisoarea din România în toamna anului 2003. Janat Gul, considerat un colaborator apropiat al liderilor Al-Qaeda, ar fi fost unul dintre prizonierii interogaţi la închisoarea din România. În aprilie 2005, cel care conducea centrul de detenţie din România raporta că acesta nu este un colaborator al reţelei teroriste, ci „mai de grabă un ţăran puţin educat, cu o viziune foarte simplă asupra vieţii”. „A încercat să câştige ceva bani prin muncă puţină, astfel că a fost convins cu uşurinţă să transporte oameni şi să facă comisioane pentru persoane de pe lista noastră”, mai raporta şeful centrului de detenţie din România, precizând că Janat Gul n-a avut acces la genul de informaţii dorite de CIA. Hassan Ghul, prins în ianuarie 2004 în regiunea kurdă a Irakului, a stat două zile la o închisoare CIA din Afganistan, după care ar fi fost transferat în România, unde ar fi fost supus tehnicilor de interogare ale Agenţiei, fără a oferi însă noi informaţii, după ce în Afganistan oferise o serie de detalii privind activităţile Al-Qaeda din Pakistan. La centrul din România ar fi ajuns, în mai 2005, şi Abu Faraj al-Libi, considerat de CIA ca fiind al treilea în ierarhia Al-Qaeda, cu un rol important în acţiunile reţelei la nivel global, inclusiv în planificarea unor atacuri pe teritoriul american. Deşi a fost supus tehnicilor de interogare ale CIA, al-Libi nu a oferit informaţii importante, anul următor fiind transferat la Guantanamo. În 2005, şeful centrului din România se plângea de faptul că îi sunt trimişi ofiţeri fără experienţă, astfel că informaţiile obţinute sunt „mediocre” sau „inutile”. În acel an, unul dintre prizonierii din România era Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri, care fusese anterior şi în alte centre de detenţie ale CIA. În 20 aprilie 2011, Departamentul de Apărare al SUA a anunţat că Abd al-Rahim al-Nashiri a fost acuzat, în temeiul Legii comisiilor militare (Military Commissions Act) din 2009, printre altele pentru „omucidere cu încălcarea dreptului războiului” şi de „terorism”, pe baza faptului că ar fi fost unul dintre lideri în atacul împotriva navei USS Cole din Yemen, din 12 octombrie 2000, atac în urma căruia au murit 17 marinari americani şi alţi 40 au fost răniţi, şi în atacul împotriva petrolierului francez MV Limburg din Golful Aden, din 6 octombrie 2002, în urma căruia a murit un membru al echipajului. În aprilie 2012, al-Nashiri s-a adresat instanţei, reclamând România şi Bulgaria la CEDO. El a susţinut în plângerea de la CEDO că, după transferul din Polonia, a fost ţinut în detenţie secretă, inclusiv într-o închisoare CIA din Bucureşti, numită „Bright Light”, între 6 iunie 2003 şi 6 septembrie 2006, când a fost transferat la Guantanamo Bay. Al-Nashiri spune că locul unde a fost deţinut la Bucureşti era subsolul unei clădiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat în 8 decembrie 2011. În plângerea către CEDO se indică o serie de zboruri care ar fi avut la bord deţinuţi CIA, între 6 iunie 2003 şi 6 iunie 2006, când s-ar fi realizat transferurile lor.
Versiunea publică a raportului Comisiei de Informaţii din Senatul SUA, care cuprinde doar 528 de pagini din cele aproximativ 6.700 de pagini ale documentului, arată că în unele cazuri CIA a oferit milioane de dolari unor oficiali pentru a permite deschiderea unor închisori CIA pe teritoriul ţărilor lor.
