Ion D. Sîrbu este scriitorul cu cea mai bogată și incitantă posteritate dintre cei care au trăit în Craiova spre finalul secolului al XX-lea. Viața și opera sa au făcut obiectul mai multor studii monografice semnate de exegeți și critici literari români, într-o suită de apariții editoriale care au consfințit ceea ce se știa încă din timpul vieții scriitorului: valoarea deosebită a operei sale, în contextul unei literaturi lipsite de libertatea de exprimare, ca și de forța de a denunța marasmul social și politic al regimului de atunci. Fost deținut politic, intelectualul Ion D. Sîrbu, membru al Cercului de la Sibiu, într-o pleiadă de mari spirite culturale, a trăit și a scris într-o Craiovă inclementă adesea, înconjurat de puțini prieteni, dar având pe urmele sale un aparat represiv devoalat în toată exemplara sa negativitate în câteva monografii recente. Astfel, despre „opera” de urmărire a scriitorului de Securitate s-au scris până acum două importante cărți care au lămurit mecanismul represiv care viza urmărirea și anihilarea scriitorului considerat periculos pentru sistemul ceaușist: „Memoriile lui Ion D. Sîrbu. O reconstituire”, de Mihai Barbu, și „Zidul de sticlă”, de Clara Mareș.
