Discuţia, într-un grup de prieteni, cu numai o zi înaintea deschiderii noului an şcolar, nu putea ocoli, fie şi tangenţial, momentul festiv şi derivatele lui. Şi, la un moment dat, a fost pronunţat numele d-lui Cătălin Spiridon, profesor de Matematică la Colegiul Naţional „Carol I”, un „miraj”, dacă termenul părinţilor e potrivit, care se ocupă de copiii lor, în tentativa croirii unui drum în viaţă. Nu doresc să-i creez, Doamne, fereşte!, „probleme” reputatului dascăl, despre care se discută la superlativ, dar am înţeles de la colegul său de catedră, prof. dr. Ion Daniel, inspector general şcolar la ISJ Dolj, că întreaga catedră de Matematică (11 cadre didactice) este performantă, cel puţin pentru următorii cinci ani, interval de timp în care Colegiul Naţional „Carol I” va domina cu autoritate sau va avea un cuvânt de spus la olimpiade naţionale şi, de ce nu, internaţionale. Directorul Colegiului Naţional „Carol I”, prof. Mic Dănuţ, mi-a făcut o completare, pe acest aliniament, menţionând crearea unui centru de excelenţă, prin consilierea strălucitului dascăl Cătălin Gherghe, care se ocupă de pregătirea lotului olimpic, an de an. Povestea aceasta, succint depănată, realmente tonică, spune multe despre vocaţia didactică: în primul rând, este vorba de o seriozitate de excepţie, cultivată cu asiduitate în cancelaria respectivului colegiu (unde dăinuie umbra prof. Nicolae Andrei) şi o aspiraţie autoimpusă spre noi cote de performanţă şcolară. Ca un detaliu, deloc insignifiant, în noul an şcolar, atât elevii, cât şi dascălii emblematicului colegiu craiovean poartă ecusoane personalizate, de culori diferite, semn al apartenenţei nobile la această citadelă istorică a învăţământului preuniversitar din Bănie. Care dă elevului ce nu-i dă viaţa: pregătire serioasă, antrenament pentru viaţă. Profesorul Mic Dănuţ, directorul de la „Carol I”, nu se doreşte un exemplu pentru alţii şi sugerează altceva: o ridicare din proprie iniţiativă a ştachetei exigenţei didactice. Febrilizat probabil şi de faptul că, în conformitate cu testele PISA, la care se închină experţii sistemului, România se află pe penultimul loc în UE la performanţa şcolară. Să nu mă depărtez de subiect. Matematica rămâne o limbă a raţiunii. Lucrul cu concepte matematice formează, în primul rând, disciplina operaţiilor mentale. Prin matematică se învaţă ce înseamnă o definiţie, o ipoteză, o concluzie, elementara organizare logică a lui „ce se dă şi ce se cere”. Nu există exerciţiu mai bun pentru rigoarea demonstrativă decât geometria. Matematica te face să simţi ce înseamnă structură, esenţă şi nu admite urechismul, bâjbăiala, aproximaţia, demagogia, dezvăluind automat impostura. Un fals nu devine adevăr în matematică dacă e rostit cu voce tunătoare sau cu ochii daţi peste cap. Fie ei şi machiaţi. Colegiul Naţional „Carol I” are, intuiesc, o strategie nedivulgată, pornind de la rostul şcolii româneşti tradiţionale, nu acela de a alinia mai multul la rigorile năzuroase ale mai puţinului. Lumea nu poate fi redusă la dimensiunile dumicaţilor „muieţi”, cum ar spune istoricul Mircea Platon (redactor-şef la „Convorbiri Literare”), de la Iaşi, pe care îi poate morfoli orice minte ştirbă. Colegiul Naţional „Carol I” formează doljeni competitivi şi oneşti, care să îşi poată locui ţara şi să şi-o poată stăpâni. Fiindcă lipsa de patriotism are legătură şi cu desprinderea de realitate a şcolii, „bezmeticită” prin reforme neîncetate. Lumea minţii elevului, pregătit pentru viaţă şi viitor, ca necunoscută, nu se construieşte stingând lumina, ca să te camuflezi şi să te aperi de bombardamentul viitorului. Ci prin strădanie, în cei mai frumoşi ani ai vieţii.
